Bijuteria de la marginea DN 67
În ultimii 10-15 ani, SNLO a investit o căruţă de bani în reabilitarea unor sedii de întreprinderi care ulterior au fost desfiinţate, sediile cu pricina ajungând fie în patrimoniul autorităţilor locale, fie în custodia unor firme sau organisme de tranziţie. În această categorie se înscriu sediile minelor Boca, Leurda, Ploştina, Roşiuţa şi în cele din urmă sediul EMC Motru.
La Ploştina, unitatea încă mai funcţionează, la Leurda, sediul a fost reabilitat şi dat în folosinţă unui centru de afaceri ale cărui performanţe nu sunt notabile, la Roşiuţa, nu se mai întâmplă nimic, iar la sediul EMC Motru, ajuns în urma reabilitării o bijuterie la marginea DN 67, vor veni după desfiinţarea unităţii etalon a mineritului motrean probabil câteva structuri conexe care vor părăsi platoul de la Însurăţei.
Investiţiile pentru reabilitarea acestor clădiri şi pentru dotarea lor utilitară şi informatică depăşesc sute de miliarde de lei, bani din bugetul anual de venituri şi cheltuieli al SNLO, care ar fi putut contribui fie la cumpărarea de terenuri pentru extinderea exploatărilor, fie la construirea unor obiective sociale, fie pur şi simplu la creşterea salariilor angajaţilor.
Desfiinţarea EMC Motru este o chestiune paradoxală, pentru că cele două cariere vor deveni ele însele EMC-uri, cu structuri birocratice şi servicii duble, ceea ce nu va conduce în nici un caz la scăderea numărului de personal. Dacă înţelepţii organizatori ai Electra SA ar fi păstrat EMC Motru ca structură de bază, transformând cele două cariere în sectoare, s-ar fi putut vorbi de o restructurare a birocraţiei, aşa aceasta se multiplică, iar unele servicii vor trebui împrumutate sau folosite în comun.
Desigur, nu deplânge nimeni măsurile luate de actuala conducere a SNLO, măsuri induse probabil de conceptul structural al societăţii Electra, însă asemenea sedii cu asemenea dotări ar putea fi în cel mai bun caz închiriate pe bani grei unor firme mari şi cu potenţial economic deosebit.
EMC Motru, atâta vreme cât a existat (13 ani), a fost o unitate rentabilă care a sprijinit debandada reformei condusă de Ionel Manţog. Poate şi conducerea mamutului minier din Gorj o fi pus în balanţă pierderile înregistrate prin proasta administrare a acestor sedii, construite în condiţii foarte apropiate de standardele europene.
Am înţeles lupta acerbă a unor sindicalişti cărora le este teamă să-şi promoveze identitatea, şi până la urmă efortul senatorului Ion Ruşeţ de a proteja zona Jilţ-Turceni, o zonă mult mai bine gospodărită decât arealul SNLO. Poate că viitorul conducător al SC Electra SA ar putea revendica şi proprietatea acestor imobile, ca să le redea puterea de a-şi răscumpăra valoarea investită, dar deocamdată nu putem decât să asistăm stupefiaţi la decizii aparent eroice în condiţiile în care este posibil ca structura ce organizează noua societate naţională să nu cunoască nimic din ceea ce se întâmplă în teritoriu.
Ca şi locatar al municipiului Motru, pot să spun doar că în loc de 200 de oameni câţi erau programaţi să fie concediaţi anul acesta în planul de dezvoltare al SNLO până în 2012, vor pleca acasă probabil 300-400, sau chiar mai mulţi, dacă o parte din criteriile de concediere vor fi reintroduse în potenţial.
Constantin Bunilă | 11/03/2010 | 1125 afisari
