2009: o Europă fără fum de tutun

Fumatul ucide anual 650.000 de cetăţeni ai Uniunii Europene. Nu mai puţin de 80.000 dintre aceste decese au drept cauză fumatul pasiv. În fiecare săptămână, fumatul face câte o victimă în rândul chelnerilor din baruri, demonstrează cercetările din domeniu. Peste tot, în întreaga Europă, se conturează din ce în ce mai clar tendinţa extinderii spaţiilor în care fumatul este interzis. Numeroase ţări au introdus interdicţii la nivel naţional asupra fumatului, dar rămâne loc de mai bine. În octombrie 2007, Parlamentul European şi-a exprimat sprijinul ferm faţă de raportul elaborat de deputatul german  Karl Heinz Florenz (PPE-DE), prin care acesta solicită „adoptarea unor măsuri pe scară largă vizând restricţionarea fumatului în locurile publice”.

„În ţara mea, în fiecare zi mor 350 de oameni din cauza fumului de tutun. Dacă un avion cu 350 de pasageri la bord s-ar prăbuşi zilnic, şocul ar fi teribil. Acesta este şi motivul pentru care trebuie să combatem acest agent poluant redutabil, care conţine mii de compuşi chimici, dintre care nu lipsesc 250 de substanţe toxice şi cancerigene”, explică dl. Florenz.
Toate ţările din Uniunea Europeană dispun, într-o formă sau alta, de norme privind fumatul; diferenţe semnificative pot fi însă remarcate în ceea ce priveşte domeniul de aplicare şi caracterul dispoziţiilor respective.
Interdicţia totală a fumatului în toate spaţiile publice şi la locul de muncă, indiferent care ar fi acesta, inclusiv barurile şi restaurantele, a fost instituită în Irlanda, în martie 2004, Marea Britanie urmând acest exemplu pe întregul său teritoriu din vara anului 2007. Legislaţia de interzicere a fumatului însoţită de anumite excepţii: aceasta a fost soluţia preferată de Italia, începând din ianuarie 2005, Malta (aprilie 2005), Suedia (iunie 2005), Lituania (ianuarie 2007) şi aplicată de Franţa între februarie 2007 şi ianuarie 2008. Fumatul este interzis în spaţiile publice închise şi la locul de muncă în Belgia, Cipru, Estonia, Finlanda, Olanda, Slovenia şi Spania.
Poziţia adoptată de Luigi Cocilovo, deputat italian, membru al Grupului ALDE, este însă mai nuanţată. „Cred că interdicţiile instituite în Europa ar trebui să le permită celor care chiar doresc să fumeze să facă acest lucru. Mai mult decât atât, eu nu cred că interdicţiile, totale sau parţiale, îi ajută pe fumători să renunţe. Acest obiectiv nu poate fi atins decât prin voinţa proprie, în condiţii de libertate”, apreciază dl. Cocilovo.

Parlamentul European solicită adoptarea de noi măsuri împotriva tutunului de fumat şi a tutunului de supt

În ceea ce priveşte tutunul care se fumează, Parlamentul doreşte:
•                interzicerea totală a fumatului, pe întreg teritoriul UE, în toate locurile de muncă în spaţii închise, inclusiv spaţiile de alimentaţie publică, precum şi în toate locurile publice şi în mijloacele de transport în comun;
•                interzicerea, pe întreg teritoriul UE, a vânzării (inclusiv la distanţă) a produselor din tutun persoanelor sub 18 ani, precum şi a accesului tinerilor la distribuitoarele de ţigări;
•              măsuri pentru facilitarea renunţării la fumat.
Acesta a solicitat, de asemenea, Comisiei să cerceteze de urgenţă riscurile la adresa sănătăţii, asociate cu consumul de tutun de supt, cunoscut sub numele de snus, precum şi impactul acestuia asupra consumului de ţigări. Snusul este în prezent interzis în Europa, cu excepţia Suediei, deşi există persoane potrivit cărora exemplul suedez dovedeşte că snusul îi poate ajuta pe fumători să renunţe la ţigări şi reduce numărul anual de decese cauzate de cancerul la plămâni.
„Dacă în restul Europei s-ar găsi snus în loc de ţigări, numărul cazurilor de cancer la plămâni ar scădea cu 250.000. Trebuie cercetat dacă acesta poate contribui la reducerea cazurilor de boli legate de consumul de tutun”, a declarat Christofer Fjellner, un deputat PE de origine suedeză, din cadrul Grupului EPP-DE. „Reducerea consumului de tutun de fumat este un pas esenţial către o Europă fără fum de tutun”.

Doresc europenii să se lase de fumat?

Un sondaj Eurobarometru din mai 2007, intitulat „Atitudinea europenilor faţă de tutun” a arătat o scădere considerabilă în consumul de tutun, comparativ cu ultimul sondaj din 2002, deşi 32% din europeni sunt încă fumători. Ţările cu cei mai mulţi fumători sunt Grecia, cu 42%, şi Letonia, Ungaria şi Bulgaria, toate cu 36%. Suedia are cei mai puţin fumători, doar 18%.
Aproximativ 88% dintre europeni sprijină interzicerea fumatului la birou, în locurile de muncă în spaţii închise, în locurile publice închise, precum aeroporturile, magazinele şi metroul. Interzicerea fumatului în baruri şi restaurante primeşte, de asemenea, un sprijin puternic.
În ianuarie 2007, Comisia a lansat o amplă consultare publică cu privire la cea mai bună modalitate de a promova un mediu fără fum de tutun, prin intermediul unei cărţi verzi intitulate „Către o Europă fără fum de tutun”.
Comisarul pentru sănătate, Markos Kyprianou, a declarat: „Este încurajator faptul că sprijinul din partea publicului pentru interzicerea fumatului la locul de muncă şi în locurile publice rămâne atât de ridicat. Acest lucru nu poate decât să impulsioneze tendinţa de a face din locurile de muncă şi locurile publice europene, până în 2009, spaţii în care fumatul este interzis”.

Ţigara ucide şi în alte moduri

Ţigările nu cauzează moartea doar în urma unei boli. Statistici din 14 ţări membre au arătat că 2 000 de decese sunt cauzate anual de incendii provocate de ţigări aprinse. În cursul anului 2008, Comisia va prezenta o propunere legislativă care va obliga companiile de tutun să producă ţigări antiincendiu, în toate cele 27 de state membre.

Sursa: PE

Fondurile Suverane de investiţii - o nouă provocare pentru pieţele financiare europene şi mondiale

Fondurile Suverane de Investiţii (FSI) reprezintă, în prezent, un important vehicul investiţional la nivel global. Problematica fondurilor suverane de investiţii reprezintă o temă importantă de dezbatere la nivel comunitar, motiv pentru care Comisia Europeană a lansat, la data de 27 februarie 2008, Comunicarea „O abordare comună în domeniul fondurilor suverane de investiţii”.

Ce sunt fondurile suverane de investiţii?

Fondurile Suverane de Investiţii (FSI) sunt definite, în general, ca vehicule investiţionale cu un portofoliu diversificat de active atât pe piaţa naţională cât şi internaţională. Au apărut prima dată în anii `50 când câteva state mari exportatoare de bunuri, în special ţări bogate în petrol, căutau modalităţi de investire a lichidităţilor de care dispuneau. Caracteristica fundamentală a acestor fonduri de investiţii constă în aceea că sunt finanţate de stat. În general, ele sunt finanţate din rezervele valutare ale statelor în care sunt constituite, fiind gestionate separat de rezervele oficiale. În mod obişnuit, FSI adoptă o strategie diversificată de investiţii, cu un nivel ridicat al riscului acceptat şi urmărind niveluri ridicate ale câştigurilor. Portofoliul FSI este constituit din o mare varietate de active financiare, inclusiv valori mobiliare cu venit fix sau active imobiliare.
În ultimul deceniu, FSI au înregistrat o expansiune deosebită, oferind o sursă importantă de finanţare şi de lichiditate. Cu toate acestea, având în vedere faptul că reprezintă fonduri de investiţii deţinute de stat, există riscul ca acestea să afecteze funcţionarea economiilor de piaţă.

Fondurile Suverane de Investiţii în UE

Angajamentul în favoarea deschiderii pieţelor faţă de investiţii şi a liberei circulaţii a capitalurilor a fost un principiu de lungă durată al UE şi reprezintă cheia succesului într-un sistem internaţional din ce în ce mai globalizat. În calitatea sa de primă putere comercială a lumii, de cea mai importantă sursă şi, totodată, destinaţie a investiţiilor străine directe, UE este unul dintre principalii beneficiari ai unui sistem economic mondial deschis. Aceasta este hotărâtă să menţină în continuare pieţele sale deschise pentru investiţii. Având în vedere rolul în creştere pe care fondurile suverane de investiţii în au pe pieţele financiare mondiale, şi implicit, europene, Comisia Europeană a supus atenţiei un set de principii şi de măsuri – la nivelul statelor membre şi la nivel comunitar – pentru a maximiza beneficiile şi minimiza riscurile pe care FSI le implică. Documentul Comisiei prezintă activităţile specifice desfăşurate de FSI, impactul lor asupra economiilor care beneficiază de asemenea investiţii, cadrul legal european şi internaţional şi creează baza pe care statele membre pot lua o decizie privind o abordare comună la nivel european în privinţa FSI. „În calitatea sa de actor mondial de prim plan, UE are, deopotrivă, capacitatea şi iniţiativa de a încuraja adoptarea unui răspuns comun la provocările lansate de fondurile suverane şi de a participa pe deplin la dezbaterea care se desfăşoară în prezent în forurile economice mondiale. Această abordare comună trebuie văzută că având un caracter complementar în raport cu prerogativele de care se bucură statele membre privind utilizarea legislaţiei lor interne, în conformitate cu tratatul”. Se propune, deci, o abordare comună la nivelul Uniunii Europene cu privire la aceste noi vehicule investiţionale, care să aibă la bază principii precum respectarea liberei circulaţii a capitalurilor, transparenţa şi proporţionalitate, respectarea prevederilor Tratatului şi a angajamentelor internaţionale. De asemenea, se încurajează utilizarea de către statele membre a instrumentelor existente, acestea având deja mijloacele necesare să facă faţă riscurilor legate de investiţiile transfrontaliere. Această abordare comună propusă de Comisie se doreşte a fi o contribuţie la eforturile FMI pentru stabilirea unui Cod de Conduită pentru FSI şi pentru OECD care lucrează în vederea stabilirii unor principii aplicabile statelor recipiente de FSI.

Sursa: Departamentul pentru Afaceri Europene

O treime din populaţia României nu are acces la apa potabilă din sistemul public

„Starea de salubritate a apei” este tema prin care, sub auspiciile Programului Naţiunilor Unite pentru Apă, se sărbătoreşte în acest an, pe 22 martie, Ziua Mondială a Apei. În România, 35% din totalul populaţiei României nu beneficiază încă de apa potabilă distribuită prin sistemul public iar 47% nu beneficiază de acces la serviciile de colectare şi epurare a apelor uzate.
În România, apa reprezintă o resursă specifică, utilizabilă în regim natural, de aproximativ 1.870 mc/locuitor/an, care ne plasează pe locul 13 în Europa (media la nivel european fiind de 4.000 mc/locuitor/an).
Cele 4864 cursuri de apă, cu o lungime de aproximativ 78.905 km, reprezintă principala resursă de apă a României. Aproximativ 7% din lungimea totală a cursurilor de apă se încadrează în clasele a IV-a şi a V-a de calitate (stare ecologica slabă şi proastă).
În multe zone geografice din ţară, apa subterană conţine cantităţi mari de azotaţi, din cauza poluării istorice cu îngrăşăminte folosite în agricultură iar în jurul marilor oraşe apa din fântâni este poluată cu substanţe organice.
La acestea se adaugă reducerea resurselor utilizabile de apă, ca efect al schimbărilor climatice ce se manifestă tot mai pregnant în ultimii ani.
Pe de altă parte, 35% din totalul populaţiei României nu beneficiază încă de apa potabilă distribuită prin sistemul public iar 47% nu beneficiază de acces la serviciile de colectare şi epurare a apelor uzate.
„Pentru reducerea riscului de îmbolnăvire, în special pentru populaţia din mediul rural, sunt necesare investiţii majore în alimentarea cu apă şi canalizare. Totodată, este nevoie de un control mai riguros al poluării cursurilor de apă în zonele industriale, limitarea descărcării deşeurilor de orice fel în apă, alături de investiţii în realizarea staţiilor de epurare a apelor uzate, în zona marilor aglomerări urbane. Pentru realizarea acestor deziderate este nevoie de solidaritate şi acţiune concertată a tuturor factorilor implicaţi”, a mai precizat secretarul de stat.
În acest an, cu ocazia Zilei Mondiale a Apei, Administraţia Naţională „Apele Române” împreună cu Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor vor organiza conferinţe, sesiuni de dezbatere şi vor lansa o campanie de responsabilitate socială.
Pentru a marca evenimentul şi în ţară, Direcţiile de Ape din cadrul ANAR vor organiza, la nivelul fiecărui bazin hidrografic, şedinţe ale comitetului de bazin, cu implicarea participanţilor la procesul decizional privind gospodărirea apelor.
De asemenea, tot la nivelul Direcţiilor de Ape se vor organiza excursii tematice în cadrul cărora elevii vor face vizite în diferite sectoare ale cursurilor de apă, în scopul conştientizării asupra importanţei protejării resurselor de apă. Tema „Starea de salubritate a apei”  încearcă să atragă atenţia asupra provocărilor impuse de necesitatea asigurării unei stări corespunzătoare de salubritate a apei, condiţie esenţială pentru menţinerea sănătăţii populaţiei.
„Pentru a face faţă acestor provocări, trebuie să ne schimbăm atitudinea faţă de apă, prin recunoaşterea importanţei pe care aceasta o are asupra dezvoltării sociale şi a vieţii, în general. Utilizarea durabilă a resurselor de apă şi promovarea unor bune practici agricole, adaptate la noile cerinţe climatice, reprezintă doar două exemple de acţiune pentru atingerea stării bune a apei”, a declarat Lucia Ana Varga, secretar de stat în cadrul MMDD.
Celebrarea Zilei Mondiale a Apei este o iniţiativă ce a decurs din Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Mediu şi Dezvoltare, desfăşurată în 1992, la Rio de Janeiro.
Organizaţia Naţiunilor Unite a declarat intervalul 2005 - 2015 ca fiind Deceniul Internaţional al Naţiunilor Unite în lupta „Apă pentru Viaţă”.
Anul 2008, declarat “Anul Internaţional al Stării de Salubritate”, aduce în faţa conştiinţei publice cinci obiective, menite să reliefeze importanţa salubrităţii, care reprezintă un drept fundamental uman:
-                salubritatea este vitală pentru sănătatea umană;
-                salubritatea generează creştere economică;
-                salubritatea contribuie la creşterea demnităţii şi la dezvoltare socială;
-                salubritatea ajută mediul;
-                îmbunătăţirea salubrităţii este un lucru realizabil.

Sursa: Ministerul Mediului