Fotbal cu glonţul pe ţeavă

Fotbalul a înnebunit de tot! Abia au trecut patru etape de la reluarea campionatului, şi conducătorii câtorva cluburi au declanşat măcelul vocal. Declaraţiile războinice zboară peste Carpaţi mai iute ca Taromul, pe rute multă vreme adormite: Bucureşti – Cluj, Bucureşti – Timişoara, Bucureşti – Urziceni, Bucureşti – Vaslui, Vaslui – Galaţi, Craiova – Timişoara… În Capitală, tradiţionalele conflicte Ghencea – Ştefan cel Mare, Giuleşti – Ghencea sau Ştefan cel Mare – Giuleşti sunt puse în umbră de războiul fratricid de la Dinamo, unde nu se mai înţelege om cu acţionar.
Peste toate este, însă, porcăiala transcarpatică Bucureşti – Timişoara, purtată pe axa Gigi Becali – Marian Iancu. Ieşit la încălzire prin replici cu tentă rasistă la adresa celor de la CFR Cluj („Cum să câştige în România o echipă ungurească?!”), Becali s-a trezit izbit năucitor de un personaj care vorbeşte exact pe limba sa de mahala: Marian Iancu, patronul celor de la Poli Timişoara. Şocul a fost atât de mare, încât Becali a simţit nevoia să spună că i-a plăcut declaraţia lui Iuliu Mureşan de la CFR Cluj, care-i recomandase să urmeze Facultatea de Ciobani!
Totul a pornit de la lupta înverşunată pentru locul 2 şi – dacă se iveşte ocazia – chiar pentru prima poziţie din clasament. Miza este uriaşă: cel puţin zece milioane de euro pentru prezenţa în grupele Ligii Campionilor. Între Steaua şi Timişoara, diferenţa este acum de două puncte. Marian Iancu a făcut însă o socoteală rapidă: dacă Steaua nu era ajutată copios de arbitri să câştige meciurile cu CFR Cluj (3-1) şi cu Unirea Urziceni (1-0), Timişoara s-ar fi aflat acum deasupra Stelei. Sigur, Iancu uită că şi echipa sa a fost favorizată de arbitri în Giuleşti (1-0 cu Rapid) şi cu Unirea Urziceni (0-0, pe teren propriu). Nu avantajele sale îl irită, ci avantajele adversarei din Ghencea.
Aşa s-a născut o declaraţie care a făcut carieră: „Gigi Becali este cel mai bun jucător de la Steaua”. Atât i-a trebuit latifundiarului din Pipera! A pus mâna pe telefon şi, avându-l alături pe vărul Ioan Becali (Giovanni), l-a sunat pe Iancu. Povesteşte patronul Timişoarei: „M-a înjurat de mamă, m-a făcut în toate felurile. Apoi a venit Giovanni, să-mi explice ce familie mare sunt ei”.
Becali recunoaşte limbajul contondent folosit în discuţia telefonică. Dar are şi o explicaţie pe măsură: „Eu am văzut tot felul de ţigani. Dar ţigan mai obraznic decât ăsta n-am văzut în viaţa mea!”. Aha...
Iancu a contraatacat, atingându-şi adversarul la glanda politică: „La Gigi Becali, totul e o minciună. Şi averea, şi partidul ăla al lui, Partidul Noua Gargară”. Apoi a trecut la ameninţări, vorbind despre reglări de conturi de tip interlop: „Dacă eram cu trei-patru ani mai tânăr, acum erau «în alarmă», stăteau ascunşi şi nu ştiau cui să ceară pace”. Noroc că nu e cu trei-patru ani mai tânăr...
Pentru Gigi a fost momentul ideal să-şi arate muşchii: „Dacă vrea el «alarmă», să ne întâlnim mâine, că eu sunt capabil şi de asta, dar să nu se ducă la Poliţie!”. Şi a completat invocând vitejia legendară a clanului Becali: „În viaţa mea am luptat şi n-am dat-o la pace cu nimeni. Nici eu, nici Giovanni, care n-a dat-o la pace cu tot Occidentul! Se pune el cu mine şi cu Giovanni?”.
Of, of, of... Cu aşa viteji, am putea declanşa un război de independenţă - l-am câştiga sigur. Cu condiţia să nu dea bir cu fugiţii la primul foc de armă...