Război pentru Elena

Îl urmăream aseară pe preşedintele României, Traian Băsescu, vizibil revoltat de unele articole de presă în care i se aduceau acuze grave. Am citit articolul apărut în „Jurnalul Naţional”, patronat de Voiculescu, şi, la cum este de documentat, tot ceea ce este publicat pare foarte adevărat. Dar nu asta contează pentru că fiecare răspunde pentru faptele sale, precum şi pentru ceea ce publică în presă. Nu l-am auzit pe preşedinte să spună ceva despre vreo acţiune în justiţie împotriva redactorului, iar asta se poate explica prin teama de a pierde un asemenea proces.
M-a deranjat însă altceva. Este normal ca părinte, ca tată, să-ţi susţii copilul. Traian Băsescu are o fetiţă frumoasă. Punct. Pentru că deşteaptă este greu să spui. O ţară întreagă s-a cocoşat de râs când a văzut o Elena Băsescu incapabilă să ţină un discurs. Ceea ce dovedea lipsa de cultură, dar şi imaturitatea politică, ceea ce ne face să credem că fără tată nu ajungea în veci şefă la organizaţia de tineret a partidului tatălui. Mai mult, dacă nu ştiam că este fata lui Băsescu, aş fi fost convins că este fiica primarului Almanahe, Marian Vanghelie. Iată că nu întotdeauna fetele seamănă cu taţii, pentru că este clar că preşedintele Băsescu este un tip foarte inteligent. Elena este bună de plimbat, de arătat, de prezentat modă cu scopul obţinerii de voturi, dar mă îndoiesc că sunt prea multe persoane care să creadă că ea poate conduce şi coordona o organizaţie politică naţională.
O altă greşeală a preşedintelui o reprezintă atacul asupra presei. Şi nu orice atac, ci unul aproape împotriva tuturor, uitând că majoritatea s-au dat cu el şi-l susţin pe faţă. La fel ca mult iubitul Nicolae Ceauşescu, preşedintele crede că este cel care poate stabili cine este bun şi cine este rău, poate fi instanţă şi să stabilească cine este corupt şi cine este curat. Nu-l uit pe preşedinte şi nu-l iert pentru că la Gorj susţine la conducerea PD-L un grup infracţional periculos. Şi asta dovedeşte lipsa bunei credinţe şi că, este posibil, ca la Cotroceni să aibă un tonomat unde intră fisele lui Ionel Manţog.
Am înţeles aseară că toţi jurnaliştii sunt proşti, chiar dacă au fost buni atunci când l-au făcut preşedinte. Pentru că nu trebuie uitat că Traian Băsescu nu a excelat în nimic, doar în ţaţisme, fiind o creaţie exclusivă a presei şi nicidecum a abilităţii sale politice. Nu pot să accept ca preşedintele ţării să vorbească, de la cea mai înaltă tribună a ţării, Palatul Cotroceni, despre Felix Motanul. Chiar dacă aşa i se spune lui Voiculescu. Preşedintele trebuie să fie demn, respectuos şi să nu instige la limbaj suburban, cum a mai făcut-o, să respecte orice român, pentru că-i este preşedinte, şi să fie un exemplu atât pentru tineri cât şi pentru cei mai în vârstă. Limbajul de cartier nu poate avea loc la Cotroceni. De acolo se vorbeşte cu cancelariile lumii, nu se înjură şi nu se jigneşte, chiar dacă simte nevoia. Poate să o facă, dar nu cât timp este preşedintele unei ţări ce se vrea respectată.
Ceea ce se întâmplă nu este de bun augur şi este clar acum de ce un Ionel Manţog de la Gorj nu are respect faţă de lege şi faţă de semeni, având un limbaj şi comportament golănesc.
Mă întreb şi unde sunt consilierii preşedintelui nostru care, înainte de a fi tată şi soţ, trebuie să fie preşedintele României. A acceptat asta de când şi-a depus candidatura. A fost un act unilateral de voinţă. În aceste condiţii ar fi bine să-şi mai recicleze fiica, iar comportamentul legat de presă este la alegerea sa. Vorbim aici de voturi.