Autorităţile, obligate prin lege să utilizeze mai des Internetul

Începând cu acest an, contractele de achiziţii publice atribuite online trebuie să însumeze minim 20% din valoarea totală a contractelor de achiziţii realizate de o anumită instituţie. În prezent, procentul este de numai 1%.

O Hotărâre de Guvern adoptată în această săptămână impune ca obligatorie utilizarea mai frecventă a sistemului electronic de achiziţii publice (SEAP). Până în prezent, instituţiile care au demarat proceduri de achiziţii au fost obligate să transmită numai anunţurile de participare la licitaţii prin SEAP, celelalte etape din procedură având permisiunea de derulare şi prin modalităţi clasice, cum ar fi serviciile poştale.
Pe scurt, contractele de achiziţii publice atribuite prin mijloace electronice, adică online, trebuie să însumeze, începând din 2008, minim 20% din valoarea totală a contractelor de achiziţii realizate de o anumită instituţie.

Cum se calculează valoarea totală anuală a achiziţiilor publice efectuate online:
Prin cumularea valorii tuturor contractelor atribuite prin intermediul procedurilor de licitaţie deschisă, licitaţie restrânsă şi cerere de oferte, dacă sunt derulate integral online, prin utilizarea licitaţiei electronice ca modalitate specială de atribuire sau prin intermediul cumpărării directe, dacă aceasta este realizată prin intermediul catalogului electronic din SEAP.

Instituţiile româneşti se urnesc greu, când e vorba de Internet
ANRMAP consideră că sistemul electronic este eficient şi puţin costisitor, dar, din inerţie, instituţiile nu-l utilizează decât dacă sunt obligate prin lege.
Autorităţile contractante pot utiliza o gamă largă de instrumente care să permită utilizarea mijloacelor electronice cu costuri minime (un calculator şi acces Internet) şi cu personal care să necesite doar cunoştinţe elementare de utilizare a calculatoarelor (strict legat de navigarea pe Internet).
Însă instituţiile din România nu au reacţionat pozitiv decât în cazul în care legislaţia le-a creat o obligaţie în acest sens şi au trebuit să se conformeze (în caz contrar fiind pasibile de aplicarea unor sancţiuni contravenţionale), fiind puţine cazurile în care au optat în mod voluntar pentru utilizarea facilităţilor suplimentare puse la dispoziţie de S.E.A.P., deşi beneficiile utilizării acestora sunt mai mult decât evidente.

Facilităţile tehnice nu sunt utilizate
Posibilitatea tehnică pentru aplicarea cererii de oferte on-line este disponibilă încă de la începutul anului 2007. Informaţiile din sistem arată însă că numai aproximativ 1.000 de autorităţi contractante au utilizat această facilitate. Numărul de cereri de oferte on-line a fost de cca. 22.000, însă, din punct de vedere valoric, contractele atribuite totalizează mai puţin de 1% din totalul achiziţiilor.
O situaţie „anormală”, în opinia ANRMAP, s-a înregistrat şi în cazul licitaţiilor electronice ca faza finală a unor proceduri de atribuire. Deşi această facilitate există, principalul atuu fiind o reducere a costurilor în cadrul procedurilor de atribuire, numai în cazul a aproximativ 1.500 de proceduri s-au înregistrat cereri de organizare a unei faze finale de licitaţie electronică.
Un alt instrument existent în cadrul SEAP este „catalogul electronic”. Nici acesta nu a avut prea mare succes deşi  există un număr de peste 28.000 de produse listate: numai circa 500 de autorităţi contractante au utilizat această facilitate.

ANRMAP afirmă că, online, costurile sunt mai mici
Practic, dispar costurile cu procedurile clasice, şi se adaugă costurile cu utilizarea SEAP; acestea din urmă fiind mai mici, potrivit ANRMAP. Tarifele pentru proceduri în SEAP sunt în jur de 50 de lei - 80 de lei, pentru autoritatea contractantă.
În mod similar, şi operatorul economic trebuie să plătească maxim 20 de lei pentru a participa la o procedură şi maximum 2 lei pentru fiecare înregistrare publicată în catalogul electronic, preţuri la care se adaugă TVA.

Obligaţia este impusă la nivel european
Hotărârea de Guvern soseşte în contextul în care până în anul 2010 toate administraţiile publice din UE trebuie să dispună de capacitatea de a realiza 100% din achiziţiile publice prin mijloace electronice şi cel puţin 50% din achiziţiile aflate peste pragurile valorice europene să fie efectiv realizate online. Măsura adoptată de Guvern se doreşte a fi una intermediară.

Sursa: Euractiv.ro

CE: Cianura folosită în industria mineritului nu este sigură în totalitate

Comisia Europeană şi-a prezentat poziţia la întrebarea orală adresată de Magor Csibi, Daciana Sârbu şi Chris Davies privind interzicerea utilizării cianurilor în exploatările miniere.

Marţi, 26 Februarie 2008, în cadrul reuniunii Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară a PE, reprezentantul Comisiei Europene a subliniat faptul că utilizarea cianurii în minerit nu este niciodată 100% sigură. Astfel, Comisia Europeană a revizuit legislaţia în domeniu prin două directive pentru a reduce concentraţia de cianuri la cel mai scăzut nivel şi pentru a introduce standarde de siguranţă în utilizarea acestei substanţe. Comisia Europeană nu exclude interzicerea cianurilor în minerit, dar aşteaptă să primească ecourile în urma implementării directivelor.
Reprezentantul CE a subliniat că, în utilizarea cianurii, nu se poate avea o siguranţă de 100%, trebuind găsită aşadar modalitatea de reducere a utilizării cianurii în minerit. Însă, deşi se fac cercetări pentru găsirea de soluţii alternative la cianuri, aceste soluţii nu sunt încă utilizabile.
Executivul comunitar a precizat că UE utilizează următoarele instrumente pentru a se asigura că utilizarea cianurii în minerit se face în condiţii sigure:
- Studiul de Impact asupra Mediului, pentru analiza costuri-beneficii;
- Directiva Deşeurilor Miniere, însă aceasta intră în vigoare la 1 mai 2008;
- Directiva REACH, care a intrat în vigoare pe ansamblu în 2007, însă al cărei sistem de autorizare şi restricţii va fi aplicabil abia din 2009.
Potrivit Comisiei Europene, după accidentele din 1998 şi 2000 care s-au petrecut în Baia Mare respectiv în Spania, CE a revizuit legislaţia curentă în domeniu, iar în 2006 UE a adoptat Directiva privind gestionarea deşeurilor din industriile extractive, care impune reducerea concentraţiei de cianură din iazurile de steril la cel mai scăzut nivel posibil, stabilind de asemenea valori-limită specifice.
„Apreciez eforturile Comisiei Europene, dar să nu uităm că proiectele de extracţie minieră din Europa de Est sunt amplasate în zone dens populate. Prin urmare, amânarea unei decizii de interzicere totală a cianurii în minerit reprezintă un risc conştient pe care ni-l asumăm. Cum respectăm în acest caz principiul precauţiei care stă la baza politicii comunitare de mediu?”, declara eurodeputatul ALDE Magor Csibi.
Eurodeputatul PSE Daciana Sârbu atrăgea atenţia pe 6 februarie, în motivarea întrebării către Comisie, că este vorba de o substanţă chimică foarte toxică, utilizarea cianurii în industria de extragere a aurului putând produce daune ireversibile pentru mediu şi pentru sănătatea omului.
Răspunsul Comisiei Europene a fost urmat de o dezbatere. Marie-Anne Isler Beguin (Grupul Ecologist, Franţa) îşi exprima neîncrederea că legislaţia europeană actuală ar putea evita eventuale accidente şi este numai o coincidenţă că din 2000 astfel de accidente nu au fost semnalate la nivel european. Marios Matsakis (ALDE[1], Cipru) a subliniat importanţa găsirii unor alternative viabile în viitorul apropiat. Gyula Hegyi (PES[2], Ungaria) a evidenţiat cantităţile însemnate de cianuri folosite în extracţii şi pericolul pe care îl reprezintă iazurile de decantare. Johannes Blokland (IDE[3], Olanda) atrage atenţia că aceasta este o problemă controversată datorită imenselor sume de bani investite în exploatările miniere, iar decizia finală trebuie să se bazeze pe fapte susţinute de studii aprofundate.

Sursa: ALDE, PSE, Euractiv.ro

Liberalizarea pieţei energetice europene se află în impas

Reuniţi joi la Bruxelles miniştrii europeni ai energiei au constatat că divergenţele de opinie între capitale şi CE rămân intacte. Franţa şi Germania sunt ţările aflate pe o poziţie clar contrară faţă de cea a Comisiei, însă joi la Bruxelles unele fisuri au apărut în acest cuplu când gigantul german E.ON a acceptat să-şi vândă reţeaua de distribuţie energetică.

O mai mare competitivitate a sectorului energetic european trebuie realizată prin liberalizarea pieţei, aceasta fiind posibilă prin scindarea marilor companii energetice europene, susţine Comisia Europeană care a făcut propunerea anul trecut. De atunci, statele membre dezbat problema, majoritatea acestora opunându-se separării patrimoniale a producţiei energetice de transport, în fond împotrivindu-se scindării marilor companii care ocupă poziţii de monopol.
Franţa şi Germania sunt ţările aflate pe o poziţie clar contrară faţă de cea a Comisiei, însă joi la Bruxelles unele fisuri au apărut în acest cuplu când gigantul german E.O.N. a acceptat să-şi vândă reţeaua de distribuţie energetică.
Tot joi, alte opt ţări au pus pe masa de discuţie o alternativă la propunerea Comisiei, şi anume separarea, dar nu patrimonială a producţiei de transport, ci ar fi vorba despre predarea gestiunii reţelelor unui operator independent reglementat la nivel naţional. Miniştrii energiei au dezbătut şi această opţiune fără a găsi însă un compromis posibil. Intenţia lor era acum doar aceea de a avansa în găsirea unei soluţii. Un compromis politic este totuşi aşteptat pentru luna iunie, astfel încât întregul pachet energetic european să poată fi rezolvat înainte ca actuala echipa a Comisiei Europene să-şi termine mandatul.

E.On îşi vinde reţeaua de distribuţie

Cea mai mare companie de utilităţi din Germania, E.On AG, vrea să-şi vândă reţeaua electrică de distribuţie, în ciuda faptului că astfel subminează eforturile guvernului de la Berlin de a proteja de procesul de divizare a producţiei de distribuţie impus de Comisia Europeană.
Comisia Europeană presează de mai mult timp toate grupurile energetice majore din Europa să-şi vândă reţelele de distribuţie a gazelor naturale şi electricităţii pentru a asigura o concurenţă loială pe piaţa comunitară şi pentru a atrage investiţii. Scopul este, desigur, reducerea costurilor la energie suportate de consumatorii din UE.
Vânzarea reţelelor de transmisie nu garantează competiţia, a comentat ieri Angela Merkel. Ziarul german „Frankfurter Allgemeine Zeitung” a relatat că Merkel nu a fost „încântată” de planul E.On, care renunţă la reţeaua de transmisie pentru a respecta noile cerinţe ale Uniunii Europene.
Vânzarea va aduce probabil E.On un miliard de euro, dar actul în sine va naşte consternare în cadrul guvernului german, unul dintre cei mai puternici opozanţi ai planului UE de spargere a monopolurilor energetice.

Sursa: RFI, Euractiv.ro