O lecţie pentru gaiţele politice

Numirea lui Cătălin Predoiu, un avocat de 40 de ani, în fruntea Ministerului Justiţiei pune capăt unei crize lungi şi obositoare. Cel puţin pentru o vreme – probabil, foarte scurtă -, Palatele Cotroceni şi Victoria nu se mai află în stare de război. Nu încape îndoială că lupta se va relua pe alte fronturi, poate cu şi mai multă înverşunare (dat fiind că ne apropiem de febra electorală), însă deocamdată merită să reţinem tâlcul mutării de la Justiţie.
Cătălin Predoiu este al doilea ministru a cărui numire aduce liniştea între tabere. Primul a fost Dacian Cioloş, care i-a succedat lui Decebal Traian Remeş la Agricultură. Au trecut, iată, aproape cinci luni de când tânărul şi necunoscutul Cioloş a preluat ştafeta de la ministrul-caltaboş. Bilanţul: niciun scandal dintre cele pe care le întâlnim la tot pasul. E o lecţie pe care ar fi bine s-o înveţe toate partidele politice.
Predoiu pare să vină pe o reţetă deja verificată: reţeta Cioloş. A fost însă nevoie de bătălii crâncene pentru ca fruntaşii PNL să găsească o soluţie neinflamabilă. Mai întâi a încercat cu paukeriţa Norica Nicolai, această făptură diafană pe care o deranjează decolteurile spectaculoase ale adversarelor politice. Apoi a forţat o variantă bezmetică: Teodor Meleşcanu la Justiţie, Radu Stroe la Apărare! Pe lângă faptul că Stroe şi-a demonstrat talentul de a năşi contracte revoltătoare pe când era secretar general al guvernului Tăriceanu I, se mai crea o problemă uriaşă: schimbarea ministrului Apărării cu o lună înainte de summitul NATO de la Bucureşti. Ar fi fost o prostie fără margini, aşa cum a fost şi propunerea în sine.
Aşadar, ar cam fi vremea ca eminenţele liberale să-şi pună întrebarea: nu cumva e mai bine să promovăm specialişti sau tehnocraţi din linia a doua sau chiar a treia a partidului, ori chiar nemembri de partid? Căci soluţii politice erodate şi vocale, de genul Remeş, Orban sau Nicolai, ori impertinente şi vocale, cum ar fi junele Chiuariu, reprezintă calea cea mai sigură spre un dezastru electoral. Altfel spus, de a-l face ţăndări, condamnându-l la eşec în alegerile următoare. Or, asta vrea o conducere responsabilă? Mai mult decât atât: acesta e mandatul încredinţat liderilor PNL de către liberalii de rând, la Congres? Să ia un partid la 16% şi să-l ducă la, să zicem, 10%?
Sigur că un partid nu e o structură ideală, în care oamenii să se ghideze prioritar după principii şi după interesul general. Viaţa ne-a demonstrat că partidele din România – şi, într-o anumită măsură, şi cele din alte ţări, chiar şi din democraţiile consolidate – acţionează, de regulă, mult mai egoist, urmărind interesele unui grup de conducere. Interesul cetăţenilor – pe voturile cărora accede la putere un partid sau altul – sunt lăsate mai la coadă, iar uneori sunt uitate cu desăvârşire.
De aceea, nu e de mirare că numirea lui Predoiu, de către Tăriceanu, a atras câteva mârâieli nervoase dinspre buldogii şi rotweillerii PNL. Cum adică, îl lăsăm de izbelişte pe Stroe aşa cum am lăsat-o şi pe Norica? Dar când va mai pupa Noricuţa un minister pe măsura meritelor sale? Păi, degeaba s-a bătut ea bărbăteşte cu duşmanul Băsescu? Şi acum, să rămâie fără coledzi?!
Acum, când anemica guvernare PNL-UDMR se pregăteşte să-şi dea obştescul sfârşit, poate o pricepe şi Tăriceanu ce greşeli strategice a făcut mergând, ani de-a rândul, pe mâna gaiţelor politice şi nu a profesioniştilor tăcuţi. Nu prea e clar dacă avea alternativă sau, în tot acest timp, el a fost doar prizonierul unei „găşti de interese”.