Dependenţa PD de preşedinte

Consultările de la Cotroceni au pus din nou în evidenţă postura  aparte a Partidului Democrat pe scena noastră politică. Partidele parlamentare i-au spus lui Traian Băsescu un adevăr care, între noi fie vorba, îl ştia şi domnia sa, chiar dacă refuză să-l recunoască făţiş: situaţia guvernului Tăriceanu nu depinde constituţional de preşedinţie.
Cabinetul actual e minoritar în Parlament după plecarea Partidului Conservator din Coaliţie. Experienţa tuturor democraţiilor consolidate din lume arată că un guvern minoritar poate rezista câtă vreme Parlamentul acceptă acest lucru. Singura problemă constă în  calculele electorale ale partidelor aflate la guvernare. Acestea pot socoti că dependenţa guvernului de noua majoritare le poate pune la îndoială zestrea electorală sau, dimpotrivă, că nu le poate pune. În aceste condiţii unui preşedinte jucător, cum îi place să-şi spună Traian Băsescu, nu-i rămâne decât să denunţe eventualele compromisuri pe care şi le asumă partidele de la guvernare pentru a se păstra de la putere. Partidul Democrat a avut o altă poziţie după consultările de la Cotroceni. Prin vocea lui Emil Boc, formaţiunea a declarat că guvernul Tăriceanu e ilegitim şi că, prin urmare, trebuie convocate alegeri anticipate.
Exact punctul de vedere al preşedintelui. S-a văzut încă odată, astfel, că PD se identifică la modul absolut cu Traian Băsescu.
O identificare care a dus la dependenţa absolută a partidului de Traian Băsescu:

a) Obligaţi să fie saxofoanele lui Traian Băsescu, liderii PD şi-au micşorat personalitatea. Întreaga conducere se reduce la o suprafaţă plată, un soi de oglindă în care preşedintele se vede mai dihai decât e în realitate. Partidul nu mai are practic un program de partid. Explicabil dacă ne gândim că programul PD e programul lui Traian Băsescu. Şi cum preşedintelui îi e interzis, prin Constituţie, să facă politică de partid, programul lui Traian Băsescu, asumat de PD, e o aberaţie din punct de vedere politic.

b) Traian Băsescu are la dispoziţie DNA şi Parchetul General: Poliţia Politică a preşedintelui. Situaţia asta nelalocul ei, ivită prin strania dependenţă a şefilor DNA şi Parchetul de preşedinte, dă lui Traian Băsescu posibilitatea să şanteze liderii PD. Unii dintre ei au suficiente probleme în materie de afaceri suspecte.
Alţii, chiar dacă n-au, ştiu că Traian Băsescu în poate târî prin anchete fără nici un temei. Din când în când, câte un fruntaş TV e chemat la DNA: primarul de Vâlcea, de Arad, Stelian Duţu, de la Constanţa. E un fel de a le arăta mâţa celor din PD. Emil Boc s-a trezit cu scurgeri de la Parchet într-un dosar de la Cluj. Erau scurgeri compromiţătoare. Liderul PD a anunţat că va face şi va drege împotriva acestei încălcări a legii de către procuror. N-a făcut nimic. În schimb, a devenit şi mai obedient faţă de Cotroceni. Fără program, fără personalitate, PD e un partid la cheremul lui Traian Băsescu. Dacă la un moment dat, preşedintele se supără şi se apucă de denunţarea PD, formaţiunea e în aer. De aici un paradox. Nevoia PD de a fi şi mai slugarnic pe zi ce trece faţă de Traian Băsescu.