Securistu’ de serviciu

Nici nu apucă să cânte cocoşul de trei ori, că Bahmuţeanca îl ceru de soţ pe Prigoană, în direct la televiziunea naţională. O femeie de opt ori nevastă, un bărbat cu piciorul de lemn şi, în sfârşit, rodul dragostei lor înflăcărate. Golănie şi mahalagism în toată regula servite în prime-time guvidului cu ochii lipiţi de sticla micului ecran. Butonăm intens telecomanda pe posturile de televiziune „oligarhice” şi devenim dintr-o dată preocupaţi de scuipaţii în freză pe care şi-i aruncă preşedintele şi premierul. După câteva ore de filozofie stil Gigi Becali, realizăm ce avans a luat în sondaje, trimisul lui Dumnezeu pe Pământ. Când toată lumea se grăbea să-l acuze că şi-a câştigat electoratul spărgând cu portofelul baricadele incendiate din Ferentari, Becali se dovedeşte un  politician de 17%. Am putea spune că l-a depăşit la şcoala vieţii chiar pe partenerul său de pahar, Traian Băsescu. Flancat de intelectuali de ocazie şi fluturând cărămizi de bani, Mesia de Ghencea străluceşte la TV. Mai puţin echipa de fotbal pe care o deţine, de câteva luni bune, Sfântul Duh părăsind Steaua Bucureşti. Analiştii politici sunt scandalizaţi. Par că nu pot înţelege de unde atâta ascensiune pe Becali. Preocupaţi cu scandalul bileţelelor, nici că şi-au dau silinţa. Nu s-au pus în pielea electoratului din Zăbrăuţi şi nici nu au spart coji de seminţe pe stadioane. Şi-ar fi dat seama cu siguranţă de ce atâtea categorii de români amărâţi strigă „Trăiască Becali!”. Până şi pensionarii chinuiţi de foame au ajuns să viseze la porcoaiele de parai vânturaţi de apostolul oierilor. Colac peste pupăză, doi dintre cei mai titraţi jurnalişti, analişti şi comentatori la modă din presa românească de buget greu, au încercat în direct, să-l înfiereze cu mânie proletară pe Gigi. Şi-au dat foc la valiză. Publicul spectator ştie că şi-au vândut sufletul pe lovele şi i-a sancţionat prompt: bila neagră. De fapt, oamenii i-au văzut aşa cum sunt. Unul  plătit gras din buzunarele celor ce dormeau liniştiţi cu gândul la feneiuri, celălalt demascat drept moştenitor cinstit al averii Scânteii comuniste. „Mare caracter, mare jurnalist !”, cum avea să exclame Sorin Ovidiu Vântu. Şi ce dreptate avea.