Părerea Preşedintelui

Cum ne-a obişnuit de-atâtea ori, Traian Băsescu a ieşit la rampă cu noi declaraţii incendiare referitoare la presă. Nu numai că nu îi poate înghiţi pe ziarişti în ultima vreme, dar aceştia spun minciuni şi se poartă ca nişte prostovani când este vorba de serviciile speciale preferate ale preşedintelui. De la tribuna Clubului Român de Presă, chiar cu ocazia decernării premiilor pentru activitatea celor mai buni în anul 2005, Băsescu a găsit de cuviinţă să-i urecheze pe jurnalişti fiindcă îi interpretează declaraţiile geniale prin ziare, fiecare după cum îl duce capul. Nu în mod corect şi organizat.
Zilele trecute, la Cluj, i-a apostrofat că au o angoasă simţindu-se urmăriţi pas cu pas şi telefon cu telefon. Îşi dau prea mare importanţă fără nici un motiv. Ce ar putea avea în cap un ziarist ca să fie luat la ochi de serviciile secrete? Ne permitem să îi aducem aminte preşedintelui, recentul scandal al informaţiilor clasificate plecat de la ziarişti în care instituţiile sale preferate, serviciile secrete, nu au mişcat un pai deşi ştiau foarte bine că informaţiile circulă de luni de zile. Ministrul Apărării din orice ţară civilizată îşi dădea demisia de onoare. La noi aşteaptă felicitări. O fi de vină tot presa.
Îi mai aducem aminte domnului Băsescu faptul că a afirmat fără nici o acoperire că subsemnatul „a aplecat urechea la un fost securist Dumitrescu”, nu ştim pentru ce. O declaraţie aruncată în media la nervi, bazată pe informările unui lucrător răuvoitor al aceloraşi servicii, care reprezintă prima dovadă că suntem ascultaţi telefonic sau în alt mod. Doar nu stătea şeful statului cu urechea în telefonul lui Ohanesian. Tot presa stă în calea iubirii dintre preşedinte şi Ilie Botoş, Monica Macovei sau Vasile Blaga, când în paginile ziarelor apar cu litere de o şchioapă articole referitoare la lipsa de performanţă sau apartenenţa politicienilor la grupări de interese mafiote.
Ne facem datoria şi mai întrebăm încă odată serviciile secrete cu permisiunea cui au dat pe mâna unei agenţii străine, suspectate de spionaj, obiective strategice din ţară (Zona Liberă a Portului Constanţa, infrastructura oraşului Bucureşti sau zona energetică Turceni - Rovinari) şi mai ales cine a semnat intrarea lor în România? Ar fi interesant de aflat şi dacă vreun securist implicat în afacerile murdare ale afaceriştilor de carton autohtoni a dat socoteală.
Iskandarani, Hayssam şi alţii ca ei nu puteau să facă averi fără ştirea serviciilor aşa dragi preşedintelui. Din păcate, Securitatea, în toate formele ei actuale, a fost preluată şi folosită de noua putere. Scandalul „Mătuşii Tamara” este cel mai bun exemplu. Ce a uitat preşedintele Băsescu în ultima vreme este faptul că garantul democraţiei, până la sosirea Uniunii Europene pe plaiurile mioritice, nu poate fi decât presa.
Jurnalistul acela incomod, care trage semnalul de alarmă la orice abuz al puterii, ar trebui să facă parte din Corpul de Control al omului simplu din popor, în faţa căruia politicienii trebuie să dea socoteală.