Pădurile, greu de retrocedat

Gorjenii care de ani de zile aşteaptă să devină proprietari pe pădurile moşilor şi strămoşilor au avut ieri şansa de a afla de la şeful Direcţiei Silvice Târgu Jiu că instituţia doreşte să dea cât mai repede suprafeţele pe care le are în administrare. Gheorghe Novac a rugat chiar Comisiile locale de retrocedare să se implice mai mult în procesul respectiv pentru că Direcţia riscă să îşi blocheze activitatea din cauza suprafeţelor care nu au ajuns la proprietari nici până acum.
Bunăvoinţa Direcţiei Silvice este probată cu suprafeţele pe care aceasta le are în administrare. “Noi gospodărim 177.000 ha pe care statul le are în judeţ. Am pus la dispoziţia comisiilor locale cam 10.000 ha de câţiva ani, suprafaţă ce trebuia dată în baza legii 1, dar care nici până acum nu a fost împărţită. Sunt, în schimb, validate 9500 ha, dintre care pentru trei obşti sunt cam 3000 de hectare”, a menţionat Novac. Iar precizările nu se opresc aici. „Rugăm comisiile locale să urgenteze punerile în posesie pentru că suntem blocaţi în activitatea noastră. Conform unui ordin al Prefecturii, de anul trecut noi nu mai exploatăm suprafeţele ce urmează să fie retrocedate, ci doar le asigurăm paza”, spune şeful Direcţiei Silvice.
Problema pazei este una la fel de spinoasă ca şi cea a retrocedării în sine, pentru că viitorii proprietari trebuie să aibă grijă de pădurile pe care le primesc. „Noi asigurăm paza inclusiv la trei mari oşti, cea de la Ciocadia, Pociovaliştea şi Muntele Runcu. La nivelul judeţului există un singur ocol silvic privat, care este al Mitropoliei. Pentru înfiinţarea unui astfel de ocol în zona de deal este nevoie de administrarea a 5000 ha, iar în zona de munte este nevoie de administrarea unei suprafeţe de 7.000 ha de pădure”, declară Novac.
Şi cu toată această bunăvoinţă, primarii se plâng de faptul că Direcţia Silvică nu îi ajută, ci îi încurcă. Partea de adevăr din supărările primarilor se regăseşte în precizarea lui Gheorghe Novac. „Urmare a solicitărilor noastre, retrocedarea în baza probei cu martori se face doar dacă şi aceştia au titlu de proprietate, pentru ca retrocedarea să se facă pe vechile amplasamente”, spune şeful Direcţiei Silvice. Primarii spun şi ei că tocmai lipsa titlurilor de proprietate îngreunează şi mai mult retrocedările, problema respectivă având puţine şanse să fie rezolvată până la integrarea în UE.

GIGI CIUNCANU

Ruinele unei biserici din Albeni ascund blestemul unei familii de boieri

Ruinele Bisericii-Monument Istoric „Sfântul Nicolae” din cătunul Moteşti, comuna Albeni, ascund blestemul unei familii de boieri care de-a lungul timpului a încercat menţinerea lăcaşului de cult peste ani, însă fără prea mulţi sorţi de izbândă.

Mihalache Şuncă, preotul comunei Albeni, povesteşte legendele legate de această construcţie pe care le ştie de la localnici şi de la un membru al familiei de boieri Pociovălişteanu, familie în jurul căreia se învârte existenţa bisericii. Construită în jurul anilor 1565-1567, dar datată de Ministerul Culturii şi Cultelor ca fiind ridicată înainte de anul 1730, monumentul istoric a fost ctitorit de Constantin Albeanu, fiul logofătului Albaneţu. Legenda spune că, de-a lungul timpului, lăcaşul de cult a fost cunoscut ca Biserica lui Mihai Viteazul pentru că acesta a donat unele obiecte necesare preoţilor. Cel care a construit biserica este Constantin Albeanu, care a folosit nişte ţigani clăcaşi şi a donat o mie de stânjeni de pământ bisericii pentru a se putea întreţine. Primul preot care a slujit în biserica de la Albeni s-a numit Motea, numele său fiind purtat şi astăzi de cătunul Moteşti al comunei gorjene.
Numele familiei Pociovălişteanu apare mai târziu, în jurul anilor 1893-1894, în anuarele Mitropoliei Olteniei, ca fiind cea care realizează ultimele reparaţii la lăcaşul de cult. Biserica a fost dată uitării, degradarea în timp aducând-o la stadiul ruinelor din prezent. Mihalache Şuncă a povestit că „discutând cu nepoata boierului Pociovălişteanu, am aflat că necazurile familiei au început în urmă cu câteva sute de ani când oierii de la munte au coborât la vale pentru a face cumpărături şi au fost cazaţi în Conacul Boieresc ce există şi în prezent”. Cei trei oieri aveau la ei suficienţi galbeni pentru aprovizionarea cu merinde, dar aceştia nu au mai apucat să vadă lumina zilei, fiind ucişi cu sânge rece de boier şi apoi prădaţi.

Începe blestemul…
Legenda spune că „unul dintre oieri şi-a luat cu mâna sângele de la gât şi l-a pus pe unul din pereţii camerei în care fusese cazat”. Galbenii crescătorilor de oi au fost luaţi şi îngropaţi într-un loc pe care nimeni nu îl cunoaşte, dar nu au putut fi folosiţi niciodată.
Din acest moment încep şi necazurile pentru familia boierului. Anii au trecut, dar întâmplarea nu a putut fi dată uitării. Peretele respectiv a fost zugrăvit în nenumărate rânduri, dar din el mereu apărea mâna celui ce fusese ucis pe nedrept, determinându-i pe proprietari să demoleze partea acea de casă şi să construiască o alta nouă. Mihalache Şuncă a spus că familia de boieri a considerat că asupra lor s-a abătut un blestem pentru că unul dintre copii, plecat la studii în Franţa, s-a reîntors la casa părintească cu gândul de a folosi galbenii luaţi de la oieri. „Nepoata lui Pociovălişteanu mi-a povestit că de fiecare dată când tânărul punea mâna pe galbeni se comporta ca o persoană demonizată, îi apăreau spume la gură, începea să ţipe şi să se zbată iar, cum lăsa banii, comportamentul afişat era cel al unui om normal”, a mai povestit preotul. Anii au trecut, dar copilul boierului a murit singur, neavând nici familie şi nici urmaşi. Pictura bisericii a fost restaurată de un urmaş al boierului, iar imaginea lui a rămas imortalizată în partea dreaptă a intrării în lăcaşul de cult.

Degradare cauzată de timp, dar, totuşi, stranie
Ridicată pentru credincioşii din zonă, Biserica „Sfântul Nicolae” a fost scoasă definitiv din cult în preajma anilor 1938. Fără o explicaţie anume, zidurile lăcaşului au început să crape în perioada 1930-1938, determinând localnicii să folosească biserica doar pentru cununii şi botezuri. Mihalache Şuncă a povestit că „aflaţi în interior pentru a-şi boteza unul dintre copii, membrii unei familii din Moteşti, ce trăiesc şi astăzi, au fost martorii unei întâmplări care a scos biserica definitiv din cult”. Astfel, la sfârşitul slujbei de botez, o cărămidă a căzut pur şi simplu din turla bisericii, speriindu-i pe cei prezenţi. În acele momente, toate obiectele bisericii au fost luate şi depozitate în alte locuri, dar, din păcate, trecerea anilor a făcut ca ele să fie rătăcite şi să nu se mai găsească. Cutremurul din 1940 a dus la distrugerea turlei celei mari, iar în timp au căzut toate, inclusiv boltele, rămânând în prezent, pentru a atesta existenţa bisericii, doar zidurile. Acum, după atâţia ani, se încearcă aducerea la viaţă a monumentului şi reintroducerea în cult, însă lipsa banilor fac ca acest lucru să fie greu de îndeplinit. Preotul încearcă şi realizarea unei cercetări arheologice a construcţiei, pentru a se putea spune cu exactitate momentul în care a fost ridicată.

O zonă ruptă din legende
La aproximativ de un kilometru distanţă de ruinele Bisericii „Sfântul Nicolae” din Moteşti, alte ruine atestă existenţa unui lăcaş de cult. De data aceasta, totul este învăluit în ceaţă, iar despre această biserică nu se ştie decât că a fost arsă de tătari, în timp ce localnicii se adăposteau în ea de cotropirea acestora. „Am discutat cu mai multe familii din zonă care au terenuri lângă biserică şi mi-au spus că, făcând diferite săpături, au găsit cenuşă şi oseminte umane, dar şi goluri ce pot arăta existenţa de tunele”, a spus preotul Mihalache Şuncă. În prezent, nu se poate spune cu exactitate dacă sunt sau nu tunele sub ruinele bisericii pentru că nu a fost realizat nici un studiu arheologic care să ateste acest fapt. În concluzie, la Albeni sunt ruinele a două biserici ce ascund, poate, istoria localnicilor.

LOREDANA ECOVIŢĂ

Învăţământ incolor !

Directori portocalii la şcolile din judeţ

Vechea dorinţă a inspectorului şcolar general Liviu Andrei de a scăpa de directorii de unităţi şcolare care au avut în anii trecuţi carnet de membru PSD în buzunar are toate şansele să se îndeplinească luna viitoare. Nu iepuraşul de Paşte îi va îndeplini acestuia dorinţa, ci concursurile pe care Inspectoratul le va organiza în acest sens la zeci de şcoli.
„Vreau să vă anunţ că vor fi organizate concursuri la 80 de şcoli. Vor trebui ocupate posturile de director la şcolile care au personalitate juridică, după care vor urma concursuri la structurile subordonate lor. Vor fi şi aici cam 120 de posturi. Concursurile vor începe cam cu două săptămâni înainte de Paşti şi vor continua şi în luna mai, pe 16 urmând să expire mandatele actualilor directori”, a menţionat Andrei.
Inspectorul general şi-a luat măsuri de precauţie faţă de altă dată şi nu a mai spus că vrea să scape de directorii PSD. Pentru a nu fi acuzat de politizarea şcolilor gorjene, Andrei s-a limitat la a menţiona doar că „poate să fie de la PC, de la PNG, de oriunde vreţi dumneavoastră, dar totul depinde de dosar”. Bine zis, numai că inspectorul general nu a menţionat şi ce culoare ar trebui să aibă coperţile dosarului viitorilor aspiranţi la şefia şcolilor.

GIGI CIUNCANU

Propunerea Dulăului
-Am discutat cu toţi „boşii”
La o „carte”-n Primăverii;
Ca să-nvingem „Cănii roşii”,
Băgăm în teren … hingherii!

Ispravnicul Goe
-Mă joc în prime şi în „Jeep”-uri
Şi-n orice de pe „moşie”!
Mă „forţez” în fel şi chipuri,
Să îl ajung pe Mischie…

Efect … „Rapid”, la nemţi
Cel mai puternic Concern
Insistă la disperare,
Să scoată cei din Guvern,
C.F.R. – ul la vânzare…!?!

Drumarii între ei
Baroane eşti disperat…
Crezi că treaba e nasoală?
Deşi suntem într-o oală,
Văd că fierbem separat…

NELU POCHEA