Cumpărarea de către Costin Crețu a 30% din acțiunile Uzinei de Reparații Târgu Jiu a lăsat pe toată lumea cu gura căscată. Și, bineînțeles, că există și motive. Crețu a fost întotdeauna un slujbaș în presă, angajat, poziție din care nu a putut face economii de miliarde sau zeci de miliarde de lei. Nici chiar soția sa, recunoscut avocat în Gorj, nu avea cum să adune atâția bani. Ca să nu mai vorbim că pentru a arunca miliarde de lei pe acțiuni și zeci de miliarde în investiții tot mai trebuie să deții niște rezerve pentru zile negre. Și, culmea, nici nu se aude de vreun credit de la bănci, ci doar de bani cash.
În aceste condiții, chiar dacă este vorba despre un fost coleg, nu pot decât să pun la îndoială că banii sunt ai lui Crețu sau ai familiei, acesta fiind, de fapt, un paravan pentru oameni care nu doresc să iese în față din varii motive, unele ținând chiar de lege.
Despre Crețu se știe că a fost angajat al unui important ziar regional, poziție din care și-a rezolvat unele probleme, apariția unui ziarist cu mașini de ultimă oră, dintr-un simplu salariu, fiind o mare întrebare pentru orice român cinstit. Subsemnatul este patron de ziar, cel mai vândut din județ, dar tot nu are bani pentru o mașină de lux, d-apoi pentru a achiziționa acțiuni de miliarde de lei.
În aceste condiții consider normal să se verifice cine se află în spatele acestuia și de unde au apărut acești bani pe numele lui Costin Crețu. În mod sigur nu are cum să justifice asemenea sume și tocmai de aceea trebuie văzut care sunt interesele din jurul UR Târgu Jiu. Chiar dacă nu ar fi mâncat nimic în ultimii ani, dacă ar fi vândut două-trei terenuri tot nu s-ar fi adunat zecile de miliarde de care vorbește Crețu.
Poate doar pornirile sale ziaristice să-i fie răsplătite la vremea respectivă din greu, altfel fiind imposibil ca un jurnalist să adune sume impresionante de bani. Jurnaliștii în general nu sunt oameni cu bani, nici chiar patronii neavând beneficii din această activitate, în cel mai fericit caz atunci când trag linia rămânând pe zero. Un jurnalist chiar dacă ar aduna bani toată viața nu și-ar permite un Mercedes sau un jeep, d-apoi să mai vorbim de o casă sau o vilă la Rânca.
Chiar și din cârciuma la care se pare că era acționar, în Debarcader, Costin Crețu, este greu de crezut că s-au adunat atâția bani. De fapt, era imposibil de cumpărat cel mai mare procent dintr-o uzină cu sute de angajați din bani proveniți dintr-o asociere la o cârciumă. Tocmai de aceea cred că miroase urât.
Nu vreau să fie considerat aceste demers ca fiind necolegial, dar am mari îndoieli asupra aspectului legal în care s-au adunat banii de care face vorbire. Și tocmai de aceea susțin că trebuie realizată o verificare, fiind imposibil ca sumele investite să poată fi și dovedite, pentru acești bani Crețu trebuind să fi dat alte zeci de miliarde de lei la stat, sub formă de taxe. Ceea ce cred că este imposibil. Iar în aceste condiții nu poate să-mi miroase decât a mafie și nu una slabă, ci mai babană, care s-a bucurat de sprijinul său de-a lungul timpului.
