Târgu-Jiul, capitală a fotbalului românesc pentru o singură zi, în istoria sa recentă și viitoare. Pentru ca toate drumurile sportului rege să ducă și altădată la Gorj, fie și numai pentru o zi, nu va mai fi suficientă doar amiciția lui Marin Condescu cu Mircea Sandu. Dacă Pandurii a rezistat în prima ligă prin diverse hocus-pocus-uri, retrogradând alte echipe în locul lor pe motiv că n-aveau gazoanele tunse după ultima modă, sâmbătă seara forțele de ordine gorjene și-au dat măsura valorii, ducând o competiție sportivă născută sub semnul fairplay-ului în pragul haosului. Huligani cu pretenții de tifosi se găsesc pe oriunde, numai că, de regulă, ei nu ajung nici măcar pe strada pe care se află stadionul, cu atât mai puțin pe gazon, în timpul meciului, vârfuri împinse în situații clare de gol!
Antrenați să asigure paza și ordinea doar în cazul confruntărilor în familie, de complezență, dintre Pandurii și Gloria Bistrița, sau să restricționeze accesul în localuri în care șefii lor o pun de un chiolhan sau de o dezbatere corp la corp cu secretara din dotare, oamenii legii gorjeni și-au dat cu stângul în dreptul, ratând cu poarta goală, în văzul întregii țări, ocazia de a impune Târgu-Jiul la modul real pe harta fotbalistică a României.
Încă din primele minute ale finalei ne-a lipsit doza de somnolență cu care ne obișnuise jocul de-a latul, la trecerea timpului, al Pandurilor. Pe gazon aveam o confruntare pe bune, în care oasele se ciocneau fără rezerve. Inevitabila comparație amară cu evoluțiile pandurilor ne era îndulcită la gândul că această finală se desfășura acasă la noi.
Ne-am revenit repede, constatând că un stadion cochet și două echipe focusate pe victorie sunt insuficiente pentru o sărbătoare a fotbalului. Jandarmii, polițiștii și polițiștii comunitari prezenți în misiune la meci au asigurat câtorva sute de huligani toate condițiile pentru a intra în stadion, însoțiți de fumigene și alte efecte. Apoi, aflând prin mijloace specifice așezarea în teren a defensivelor clujeană și timișoreană, au ajutat câțiva suporteri să ajungă în careurile adverse, nemarcați, în situații clare de gol! Pe deasupra, i-au lăsat să incendieze până și gențile cameramanilor, premieră în fotbalul românesc!
Într-o discuție purtată cu prefectul de Gorj, Ion Florescu, cu o săptămână în urmă, exprimându-mi amărăciunea în legătură cu imobilitatea instituțiilor statului față de batjocorirea continuă a bătrânilor de la azilul din Novaci, prefectul a replicat că este foarte ocupat cu organizarea finalei Cupei României, implicit că bătrânii de la azil, nevăzuți de un medic de la sfârșitul lunii ianuarie a.c., mai pot aștepta. Dacă eșecul domnului prefect în organizarea finalei este total, la azilul de la Novaci încă se mai poate salva ceva, numai să nu apară din nou alte lucruri mai importante pe agenda lui Ion Florescu.
Sâmbătă seara lucrurile nu puteau sfârși altfel. Două galerii nervoase puteau fi ținute în frâu de niște profesioniști. Angajații unor structuri semi-militarizate, profund corupte, în care toată lumea este rudă cu toată lumea, n-au putut decât să-și dea în stambă. Dacă domnii comandanți sunt uitați pe veci în scaune de structurile corespondente de la centru și elogiați ierarhic cu fiecare ocazie, mascarada crapă la prima probă practică! Când trebuie să iasă din birouri și să mai și facă ceva, să își coordoneze efectivele, să realizeze un serviciu public în slujba contribuabilului dau chix cu mare artă, pentru că n-au cu cine, totul este putred. Mă întreb câtă strategie militară și cât managementul conducerii cunosc conducătorii care și-au împins pompieristic subordonații să fie călcați în picioare de huliganii dezlănțuiți, ca o încercare disperată de salvare a aparențelor, căci totul se transmitea în direct și oamenii legii lipseau din decor! Prețul: la ora asta un angajat al forțelor de ordine se află în comă, la spital. Cazul va fi îngropat repede, nimeni nu va fi găsit responsabil. La cât se cotizează ierarhic, nu e de mirare.
Ne amintim cum, cu ani în urmă, minerii lui Miron Cozma au trecut ca prin brânză prin așa-zisele baraje ale forțelor de ordine. Între timp am intrat în NATO și Uniunea Europeană și instituțiile cu pricina nu s-au racordat nici măcar teoretic la standardele vestice. Sug însă din bugetul public și nu returnează nimic în schimb.
Ion Tudor, șeful Poliției Comunitare Târgu Jiu, este prea ocupat să nu rateze vreun talk-show televizat și vreo avansare în grad ca să se mai ocupe și de instruirea subordonaților. Analog, Vasile Tâlvescu, comandantul Inspectoratului Județean de Jandarmi, își doboară singur, în fiecare zi, propriul record personal din ziua precedentă, de cel mai vechi șef de unitate militară în funcție. La Inspectoratul Județean de Poliție Gorj situația este total confuză, alianța de guvernare negăsind, încă, un comandant suficient de echidistant politic. Legătura dintre politică și poliție este evidentă la orice achiziție publică. Dacă la chiolhanurile la care participă periodic, pe bază de parteneriate, domnii comandanți nu mai prididesc cu complimentările reciproce, după incidentele de sâmbătă seara și-au aruncat fiecare pisica în grădina celorlalți, atât în discuțiile justificative purtate cu fauna locală, cât și în rapoartele clasificate înaintate ierarhic, în care întotdeauna ceilalți sunt profund vinovați.
Pentru mine, evenimentul de sâmbătă seara înseamnă sfârșitul unei iluzii. La Gorj nu avem forțe de ordine, ci doar niște structuri finanțate de la bugetul de stat ca să slujească interese de grup.
Dacă la Târgu Jiu n-ar fi existat tabla lui Manțog în săptămâna premergătoare finalei, din lojele stadionului municipal n-ar fi lipsit Traian Băsescu și suita prezidențială. Tichia de mărgăritar a chelului: un președinte neputincios, fără control asupra unor instituții care, avându-l și model, și prim-beneficiar, îl depășesc în ticăloșie.
