Eurocorps: o forţă militară pentru Europa

Una din priorităţile prieteniei franco-germane de după cel de-al doilea război mondial a fost cooperarea în domeniul forţelor armate. Astfel a prins contur ideea unui corp de armată european multinaţional, care să fie o „forţă pentru Europa“. În 1992 Eurocorps (corpul european) a devenit o realitate, cartierul general fiind stabilit la Strasbourg - oraş simbol al reconcilierii de după război şi sediu al Parlamentului European. Astăzi, Eurocorps poate fi mobilizat sub egida NATO sau UE.

În timpul ultimei săptămâni de şedinţe plenare de la Strasbourg, Subcomisia pentru Securitate şi apărare a Parlamentului European, condusă de preşedintele Karl von Wogau, a făcut o vizită cartierului general al Eurocorps. Comandantul general al corpului european, Pedro Pitarch, i-a însoţit pe deputaţii europeni în calitate de ghid în vizita acestei instituţii militare unice.
Deputaţii europeni au remarcat faptul că membrii personalului militar sunt foarte motivaţi, considerând un privilegiu faptul că îşi petrec o parte din cariera militară într-o forţă multinaţională. Militarii sunt bine pregătiţi şi au un interes evident în unificarea Europei.

O viitoare armată europeană?

Eurocorps este format din cinci naţiuni cadru (Franţa, Germania, Spania, Belgia şi Luxemburg), care asigură comandanţii şi infrastructura militară. Cinci alţi membri (Austria, Polonia, Turcia, Grecia şi Canada) contribuie cu un număr limitat de personal militar. Cartierul general din Strasbourg este format din aproximativ 1.000 de persoane.
De regulă, fiecare naţiune cadru are câte un general în cele cinci poziţii de conducere, iar compoziţia structurii de comandă se schimbă o dată la doi ani. O naţiune cadru nu este însă reprezentată în comandamentul corpului european: Luxemburg. Motivul? Armata Luxemburgului este atât de mică încât nu are generali!
Eurocorps operează în întregime în cadrul NATO şi UE. Două state fac excepţie: Turcia nu este membră UE, iar Austria nu este membră NATO. Eurocorps oferă însă acestor două ţări o platformă interesantă de cooperare internaţională militară. De la aderarea noilor state în 2004 şi 2007, interesul pentru Eurocorps este în creştere. Polonia aspiră să se alăture celor cinci naţiuni cadru, iar România şi-a manifestat dorinţa de a contribui la corpul european cu personal militar.

Eurocorps în Kosovo şi Afganistan

În caz de conflict, miniştrii de afaceri externe ai celor cinci naţiuni cadru se întâlnesc pentru a lua o hotărâre privind desfăşurarea trupelor. Până acum, corpul european a participat doar la operaţiuni NATO: în Bosnia-Herţegovina între 1998-2000, în Kosovo între martie şi octombrie 2000 şi în Afganistan între august 2004-februarie 2005.
De curând, militarii de la Eurocorps au participat la NATO Response Force 7 (trupele de intervenţie rapidă NATO) şi se pregătesc în vederea viitoarelor operaţiuni militare.
Comandantul actual al corpului european, spaniolul Pedro Pitarch, descrie instituţia astfel: „toţi bărbaţii şi femeile care au fost îndeajuns de norocoşi să facă parte din această organizaţie militară fantastică sunt mândri că îşi servesc propria ţară sprijinind în acelaşi timp ideea europeană de unitate sub blazonul Eurocorps.

Licitaţia de proiecte Phare CBC 2006, încheiată cu succes

Licitaţia de proiecte pentru Programul de Vecinătate România-Serbia 2004-2006 s-a încheiat, pe 23 ianuarie 2008, cu un număr de 228 de proiecte depuse de ambele ţări participante în program, anunţă Biroul Regional pentru Cooperare Transfrontalieră Timişoara.

Au fost depuse la sediul BRCT Timişoara proiecte atât din partea română: judeţele Timiş, Caraş-Severin şi Mehedinţi (în total 105 proiecte), cât şi din partea sârbă: districtele Borski, Branicevski, Banatul de Nord, Banatul de Sud şi Banatul Central (cu 123 de proiecte).
Directorul executiv al BRCT, Anca Lolescu, s-a declarat mulţumită de interesul acordat acestei ultime licitaţii a Programului de Vecinătate România-Serbia, reflectat în numărul mare de proiecte depuse.
Proiectele urmează a fi examinate şi evaluate de către o Comisie Comună de Evaluare (Joint Evaluation Committee). Comisia Comună de Evaluare se va raporta strict la criteriile de selecţie şi la grila de evaluare descrisă în Ghidul Aplicantului pentru Programul de Vecinătate România-Serbia 2004-2006.
Reamintim că valoarea totală a finanţării nerambursabile pentru România este de aproximativ 9 milioane de euro. Pentru Serbia, suma indicativă prevăzută este de 1,4 milioane de euro.
Programul se adresează organizaţiilor non-profit, constituite legal, înregistrate în judeţele Timiş, Caraş-Severin şi Mehedinţi. Potenţialii aplicanţi pot fi: autorităţi locale şi regionale, ONG-uri, camere de comerţ, camere şi organisme profesionale, instituţii de educaţie şi cercetare, fundaţii, asociaţii culturale şi sportive, etc. Organizaţiile aplicante trebuie să aibă cel puţin un partener de proiect de cealaltă parte a graniţei din districtele Borski, Branicevski, Banatul de Nord, Banatul de Sud şi Banatul Central, care să îndeplinească aceleaşi criterii de eligibilitate.
Obiectivul global al programului este „atingerea unei dezvoltări economico-sociale echilibrate în zona de graniţă dintre România şi Serbia prin aplicarea principiilor cooperării transfrontaliere”.

Bruxelles face propuneri concrete împotriva schimbărilor climatice

Preşedintele Comisiei Europene a prezentat în Parlamentul European un proiect de pachet legislativ privind energia şi schimbările climatice. Comisia aproximează costurile noilor eforturi ca ridicându-se la 3 euro pe săptămână pentru fiecare cetăţean, de zece ori mai puţin decât costul estimat al lipsei de acţiune. Pachetul a fost sprijinit de PE.

Deputaţii Europeni, reuniţi miercuri în plen în şedinţă extraordinară la Bruxelles, au sprijinit propunerile ambiţioase ale Comisiei Europene privind energia şi schimbările climatice, calificându-le „o şansă economică a Uniunii”. Unii dintre ei, însă, şi-au exprimat îngrijorări cu privire la obiectivele iniţiale ale Comisiei pentru biocombustibili, şi temeri că multe locuri de muncă ar putea fi transferate în zone în care nu există limite obligatorii pentru emisii de gaze cu efect de seră.

Preşedintele Comisiei Europene: „20/20/20 până în 2020”

Preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, a prezentat Parlamentului European planurile Comisiei pentru a face faţă schimbărilor climatice şi pentru a asigura Europa că va dispune de surse mai sigure de energie. Legislaţia propusă are la bază principiul „20/20/20 până în 2020” (creştere cu 20% a eficienţei energetice, reducere cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră, şi utilizare în proporţie de 20% a surselor regenerabile de energie, toate până în anul 2020). 
„Lupta împotriva schimbărilor climatice şi asigurarea unei pieţe sigure, durabile şi competitive a energiei afectează viaţa de zi cu zi a fiecărui cetăţean (...) Europenii vor un plan de acţiune”, a declarat Barroso.
Măsurile vor duce, potrivit Comisiei, la o creştere spectaculoasă a utilizării surselor regenerabile de energie în fiecare ţară şi vor stabili obiective obligatorii din punct de vedere juridic, pe care guvernele trebuie să le realizeze. Toţi marii emiţători de CO2 vor fi încurajaţi să dezvolte tehnologii de producţie ecologice în cadrul unei reforme radicale a Schemei comunitare privind comercializarea certificatelor de emisii (ETS), care va impune un plafon de emisii la nivelul întregii Uniuni Europene.
Pachetul de măsuri anunţat miercuri de Comisia Europeană conţine cinci propuneri legislative esenţiale, ce vor trebui adoptate prin procedura de co-decizie:
- extinderea şi îmbunătăţirea sistemului european de cote de emisii (EU ETS);
- diminuarea cu 20%, până în 2020, a emisiilor de CO2 (faţă de nivelul din 1990);
- 20% energii regenerabile până în 2020 (10% biocombustibili, până în 2020);
- promovarea captării şi stocării de CO2;
- noi reguli pentru ajutoarele de stat.

România

În cazul României, Comisia a prevăzut o ţintă de scădere a emisiilor de 19% în comparaţie cu 2005. Este vorba de emisiile care nu sunt reglementate de Schema comunitară privind comercializarea certificatelor de emisii, cum ar fi construcţiile, transporturile, agricultura şi deşeurile. De asemenea, ţării noastre i se cere să aibă o cotă de folosire a energiei regenerabile de 24% până în 2020 (ţintă nu foarte greu de îndeplinit, având în vedere că în 2005 aveam deja o cotă de 17,8%).
Potrivit MAE, România va negocia pe acest pachet, obiectivul urmărit fiind ca ţintele naţionale de reducere a emisiilor de CO2 şi de creştere a ponderii energiilor regenerabile să nu afecteze actualul ritm de dezvoltare economică, necesar pentru atingerea convergenţei economice cu media Uniunii. În acest sens, va susţine ca repartizarea obiectivelor între statele membre să ia în considerare nivelul de dezvoltare economică şi să fie aplicat principiul solidarităţii şi coeziunii.

Eforturi din partea fiecăruia

Referindu-se la temerile cu privire la utilizarea biocombustibililor (care în transport vor trebui utilizaţi în proporţie de 10%), Barroso a subliniat că va fi luată în considerare şi protecţia durabilă a mediului. Barroso a vorbit despre nevoia demarării încă de acum a acţiunilor, în vederea înjumătăţirii emisiilor globale de gaze cu efect de seră, până în 2050.
Vorbind de măsurile de combatere a schimbărilor climatice, Barroso a precizat că acţiunile avute în vedere vor costa mai puţin decât lipsa de acţiune.  „Eforturile suplimentare pentru realizarea obiectivelor propuse vor însemna cheltuieli mai mici de 0.5% din PNB, până în 2020, respectiv cheltuieli de circa €3 pe săptămână, pentru fiecare cetăţean din Uniune (...) Costurile inacţiunii sunt de zece ori mai mari decât costurile acţiunilor prevăzute. În loc de costuri, trebuie să ne gândim la câştigul Uniunii”, a spus el.
În concluzie, Preşedintele Comisiei a calificat pachetul legislativ propus ca „o şansă pentru Europa”. „O astfel de politică dovedeşte de ce acum, mai mult ca niciodată, avem nevoie de o Uniune Europeană puternică”.

Propunerile concrete ale Comisiei

Sectorul electricităţii, responsabil de cea mai mare parte a emisiilor din UE, va fi supus în întregime unui sistem de licitaţii, odată cu lansarea noului regim în 2013. În alte sectoare industriale, precum şi în cel al aviaţiei, tranziţia către sistemul de licitaţii se va face treptat, cu toate că se poate face o excepţie în cazul sectoarelor mai vulnerabile la concurenţă din partea producătorilor din ţările în care nu există restricţii similare în ceea ce priveşte dioxidul de carbon. Pe lângă aceasta, se vor deschide licitaţiile: orice operator din UE va putea cumpăra certificate în orice stat membru.
Veniturile obţinute din Schema comunitară privind comercializarea certificatelor de emisii le revin statelor membre şi ar trebui utilizate pentru a ajuta UE să se adapteze unei economii care să respecte mediul, prin sprijinirea inovaţiei în domenii cum ar fi sursele regenerabile de energie, captarea şi stocarea dioxidului de carbon şi cercetare şi dezvoltare. O parte din venituri ar trebui, de asemenea, să fie destinate pentru a ajuta ţările în curs de dezvoltare să se adapteze schimbărilor climatice. Comisia estimează că veniturile provenite din licitaţii ar putea atinge 50 de miliarde de euro anual până în 2020.
Schema UE privind comercializarea certificatelor de emisii, care este în prezent în cel de-al patrulea an al său de funcţionare, s-a dovedit un instrument eficient pentru găsirea unei soluţii de piaţă care să ofere stimulente pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.
În sectoarele care nu sunt reglementate de Schema comunitară privind comercializarea certificatelor de emisii, cum ar fi construcţiile, transporturile, agricultură şi deşeurile, UE va reduce emisiile la 10% până în 2020, sub nivelurile din 2005. Pentru fiecare stat membru Comisia propune un obiectiv specific de reducere a emisiilor care trebuie realizat până în 2020 (-19% pentru România), iar în cazul noilor state membre, obiectivele prevăd posibilitatea unei creşteri a emisiilor. Aceste variaţii sunt cuprinse între -20% şi +20%.
Pe lângă o piaţă de poluanţi care funcţionează eficient, toate statele membre trebuie să înceapă urgent să-şi schimbe structura consumului de energie. În prezent, cota energiilor regenerabile din consumul final de energie al UE este de 8,5%, ceea ce înseamnă că este necesară o creştere medie de 11,5% pentru a putea realiza obiectivul de 20% în 2020.
Propunerea se referă, de asemenea, la obiectivul minim de 10% pentru utilizarea de biocarburanţi în transportul în interiorul UE, care trebuie atins până în 2020. Acest procent este acelaşi pentru toate statele membre. Durabilitatea este fundamentală pentru punerea în aplicare a acestui obiectiv, iar directiva include criterii precise de durabilitate.

Poziţii

Preşedintele Comisiei, José Manuel Barroso, a declarat: „A răspunde provocării schimbării climatice reprezintă proba politică supremă a generaţiei noastre. Misiunea noastră, mai mult chiar, datoria noastră, este aceea de a institui un cadru politic adecvat pentru transformarea economiei europene într-o economie care să respecte mediul şi de a continua să conducem, la nivel internaţional, acţiunea de protejare a planetei. Pachetul propus de noi nu numai că reprezintă un răspuns la această provocare, ci oferă şi soluţia potrivită la problema siguranţei energetice şi constituie o ocazie care ar putea permite crearea de mii de noi întreprinderi şi de milioane de locuri de muncă în Europa. Trebuie să profităm de această ocazie”.
Comisarul pentru mediu, Stavros Dimas a declarat: „«Pachetul» permite Europei să se plaseze ca lider în cursa către o economie mondială cu emisii reduse de dioxid de carbon, care va declanşa un val de inovaţie şi va duce la crearea de noi locuri de muncă în domeniul tehnologiilor ecologice. Aceste propuneri pun în aplicare angajamentele luate de liderii UE anul trecut, printr-o repartizare echitabilă a eforturilor care trebuie depuse. În momentul de faţă, toate statele membre trebuie să îşi aducă întreaga contribuţie.”
Comisarul pentru politica energetica, Andris Piebalgs, a declarat: „În acest moment de creştere a preţurilor petrolului şi de preocupare cu privire la schimbările climatice, sursele regenerabile de energie constituie o ocazie pe care nu o putem rata. Acestea ne vor ajuta să ne reducem emisiile de CO2, să ne consolidăm nivelul de siguranţă a furnizării şi să cream noi locuri de muncă şi o creştere în sectorul înaltei tehnologii, aflat în plină dezvoltare. Dacă facem aceste eforturi acum, Europa va fi lider în cursa către o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon, de care planeta are atâta nevoie.”
Comisarul pentru concurenţă, Neelie Kroes, a declarat: „Orientările privind ajutoarele de stat reprezintă o contribuţie importantă la politica Uniunii Europene în domeniul energiei şi al schimbărilor climatice, precum şi la procesul continuu de reformă a ajutoarelor de stat. Aceasta reprezintă o ocazie benefică atât pentru statele membre în vederea finanţării proiectelor de mediu, cât şi pentru creşterea economică în UE.”
Adina Valean, europarlamentar PNL, vicepreşedinte ALDE, a salutat pachetul legislativ, spunând că „Măsurile din acest pachet reprezintă într-adevăr o mare de oportunităţi şi nu o ameninţare.”
„Tranziţia spre o industrie mai puţin poluantă va promova inovaţia, va stimula investiţiile şi va crea noi locuri de muncă, dar înainte de a privi în viitor trebuie să rezolvam problemele prezentului”, a declarat europarlamentarul Adina Vălean.
Potrivit europarlamentarului român, pachetul dă permisiunea în intervalul 2013-2020 României şi Bulgariei de a-şi spori cu până la 20% emisiile de gaze cu efect de seră (doar pentru unele sectoare şi faţă de nivelul stabilit în 2005) pe motiv că ele au nevoie să recupereze întârzierile din dezvoltarea economică.
Pe moment această reglementare este doar un prieten fals. Cu tot entuziasmul provocat de aceste înlesniri în momentul de faţă economia românească suferă datorita cotelor mici alocate pe perioada 2008-2012. E de calculat dacă penalităţile rezultate din depăşirea acestor cote nu sunt mai mici decât impactul pe care l-ar avea respectarea lor asupra economiei României. Deciziile politice în România ar trebui să fie în funcţie de interesele companiilor naţionale, aşa cum vedem că procedează ţările mari ale UE, cum e Germania spre exemplu. Din păcate în România o astfel de abordare este complet demonizată”, a mai declarat Vălean.
Europarlamentarul PES, Daciana Sârbu, a apreciat, marţi, că noul pachet energetic şi de mediu propus de Comisia Europeană este unul care favorizează România, măsurile propuse de executivul comunitar aducând totodată un răspuns european adecvat dublei provocări reprezentate de schimbările climatice şi dependenţă energetică.
Sârbu, membră a Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară a PE, a apreciat că „Pachetul propus de CE avantajează România, deoarece statelor membre cu economii în curs de dezvoltare li se va permite o creştere de 20% a emisiilor faţă de nivelul din 2005, creştere care va fi calculată în funcţie de Produsul Intern Brut. Ţările care au un nivel scăzut al PIB-ului îşi vor mări cotele de emisii faţă de cele din 2005, iar statele membre cu un nivel al PIB - ului ridicat îşi vor reduce nivelul de poluare cu emisii faţă de acest an reper. Astfel, statele sărace ale Uniunii vor avea posibilitatea sa le ajungă din urmă pe cele cu o economie mult mai dezvoltată”.

Context

La 10 ianuarie 2007, Comisia a adoptat un pachet integrat de măsuri în domeniul energiei şi al schimbărilor climatice, invitând Consiliul şi Parlamentul European să aprobe:
- un angajament independent al UE de a reduce cu cel puţin 20% emisiile de gaze cu efect de seră până în 2020, în comparaţie cu nivelurile din 1990 şi obiectivul unei reduceri de 30% până în 2020, sub rezerva încheierii unui acord internaţional cuprinzător cu privire la schimbările climatice;
- un obiectiv obligatoriu pentru UE de 20% de energie regenerabilă până în 2020, inclusiv un obiectiv de 10% de biocarburanţi.
Această strategie a fost aprobată de către Parlamentul European şi de către liderii UE în cadrul Consiliului European din martie 2007. Consiliul European a invitat Comisia să prezinte propuneri concrete, în special cu privire la modalităţile de repartizare a eforturilor între statele membre în vederea realizării acestor obiective.
Acest pachet constituie răspunsul la respectiva invitaţie. Acesta conţine un set de propuneri de politici cheie, strâns legate între ele. Acestea includ:
(1) o propunere de modificare a directivei cu privire la Schema UE privind comercializarea certificatelor de emisii (EU ETS);
(2) o propunere privind repartizarea eforturilor în vederea respectării angajamentului comunitar independent de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră în sectoarele care nu sunt reglementate de Schema comunitară privind comercializarea certificatelor de emisii (cum ar fi, transporturile, construcţiile, serviciile, instalaţiile industriale de mici dimensiuni, agricultura şi deşeurile);
(3) o propunere de directiva destinată să promoveze sursele regenerabile de energie, în vederea contribuirii la realizarea celor două obiective în materie de emisii, menţionate anterior.

Procesul României cu Comisia continuu

Noua reglementare nu schimbă faptul că România se află în proces cu Comisia Europeană, contestând două decizii ale acesteia:
La 26 octombrie 2007, Comisia Europeană a comunicat autorităţilor române două decizii prin care solicită modificarea planului naţional de alocare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră pentru anul 2007 şi, respectiv, a planului de alocare pentru perioada 2008-2012. Cele două decizii ale Comisiei obligă România să îşi reducă plafonul de emisii în anul 2007 cu 10,82%, iar între anii 2008-2012 cu 20,63%, chiar dacă plafoanele propuse de România respectă în prezent obligaţiile prevăzute de Protocolul de la Kyoto.
Cele două planuri au fost propuse în conformitate cu două acte comunitare:
- Directiva 2003/87/CE de stabilire a schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră;
- Decizia 280/2004/CE privind mecanismul de monitorizare a emisiilor comunitare de gaze cu efect de seră şi de aplicare a Protocolului de la Kyoto.
Guvernul a hotărât să introducă la data de 21 decembrie 2007, la Tribunalul de Primă Instanţă al Comunităţilor Europene, două acţiuni în anularea deciziilor Comisiei Europene din 26 octombrie 2007.

Surse: Comisia Europeană, Parlamentul European, ALDE, PES, DAE, HotNews.ro, Euractiv.ro