Corupţie şi ameninţare în şcoală

Fondul clasei a început să ia o nouă formă pe care directorii de şcoli şi licee o numesc legală. Aşa-zisele comitete de părinţi, după care se ascund directorii de şcoli, nu funcţionează şi nu adună bani. Banii de la elevi sunt adunaţi, la presiunile direcţiunii, direct de dirigenţii de clasă. Un exemplu foarte clar este cel de la Liceul Nr. 2 unde directorul Luiza Popescu încalcă legea cu bună ştiinţă.
Madam Popescu ştie că este interzis prin lege să mai existe fondul clasei. Un fond din care să se cumpere perdele, huse pentru bănci, cadouri pentru profesori sau din care se achită contravaloarea pazei. Cu toate astea, Luiza Popescu impune elevilor, constrângându-i cualocaţia, să dea bani pentru paznicul de la firma de pază pe care a ales-o dumneaei. O firmă care nu este dotată la fel ca Poliţia Comunitară, care nu are o bază materială similară şi care asigură, oricum, prin patrulele constituie, liniştea în şcoli.
Tratez acest subiect pentru că mi se pare inuman ca un director să le interzică diriginţilor semnarea cecurilor de alocaţie dacă nu se dau banii de pază. Această faptă este asimilată faptelor de corupţie, dar şi traficului de influenţă. După lege, aceasta este mai gravă decât fapta pentru care este cercetat de DNA Dan Ilie Morega.
Nimeni nu poate impune părinţilor, elevilor sau diriginţilor să încaseze bani în mod ilegal. Din păcate, în realitate, directorul unui liceu face acest lucru. Mai mult, conducerea liceului recunoaşte, vorba vine, că banii sunt adunaţi printr-un comitet de părinţi ne nu există, nefiind constituit. Astfel, Luiza Popescu încearcă să inducă faptul că se procedează legal, dar prin structuri ilegale. Este ca şi cum X desfăşoară activităţi comerciale pe o firmă, dar aceasta nu există, nefiind legal constituită şi neavând personalitate juridică. Poate madam Luiza crede că suntem proşti ca unii care cască gura atunci când o deschide dumneaei. Nu ne prosteşte şi, tocmai de aceea, solicit un control de la Inspectoratul Şcolar Judeţean, dar şi autosesizarea organelor de cercetare penală cu privire la încasarea unor sume necuvenite, dar şi la constrângerea, folosindu-se de funcţia deţinută, de a încasa bani în folosul unei societăţi private de pază.
Mai mult, cred că ar fi cazul să se realizeze o modificare legislativă. În baza autonomiei locale, patrimoniul unităţilor de învăţământ a trecut de administraţia locală, adică de primării, acestea fiind obligate să investească în baza materială şi imobile pentru ca elevii şi cadrele didactice să aibă condiţii bune de desfăşurare a procesului de învăţământ. Ori patrimoniul unei unităţi şcolare din Târgu-Jiu, spre exemplu, se ridică la zeci de miliarde de lei vechi, iar responsabilitatea ar trebui să-i aparţină directorului unităţii de învăţământ.
În condiţiile în care autoritatea administrativă, Primăria, nu are nici un rol la numirea directorului de şcoală, nu există un angajament pentru protejarea acestui patrimoniu şi nici o cale de responsabilizare a directorului. În condiţiile în care, pentru numirea directorului, ar fi solicitat şi acceptul Primăriei, atunci se poate efectua o predare a patrimoniului unităţii şcolare. Ori, în condiţiile actuale, nimeni nu are răspundere în faţa Primăriei pentru problemele şi distrugerile ce apar la patrimoniul condus de director.
Până când legea se va îndrepta, măcar în cazul directorilor ce-i siluiesc pe copii şi le ia banii de ciocolată din buzunar, trebuie ca legea să fie aplicată. Şi sper ca Luiza Popescu să răspundă pentru faptele sale.