BATS Motru muşamalizează un
accident de muncă

Conducerea Bazei de Aprovizionare şi Transport (BATS) Motru ţine sub preş un accident de muncă în care au fost implicaţi câţiva din angajaţii acestei societăţi. Preşedintele Sindicatului BATS Motru, Marian Pescaru, consideră că accidentul cu pricina ar fi trebuit să fie încadrat ca şi accident de muncă, lucru care însă nu s-a întâmplat. Varianta sindicalistului este susţinută şi de către angajaţii care au fost practic implicaţi în acest accident. În ceea ce-i priveşte pe cei de la BATS, aici nu a fost de găsit nici o persoană capabilă să dea o replică referitoare la această situaţie.

Un accident de muncă petrecut în data de 4 ianuarie a.c. i-a revoltat pe unii dintre salariaţii BATS Motru. Deşi în urma acestui accident şi-a pierdut viaţa unul dintre salariaţii acestei societăţi, conducerea BATS nu a înregistrat accidentul ca fiind unul de muncă. Manevrantul de vagoane Ion Mândruţ, angajat al BATS Motru, este cel în braţele căruia a murit Dumitru Pârjol, salariatul ce şi-a găsit sfârşitul în timp ce venea la serviciu. Bărbatul îşi aminteşte cu groază acele clipe. ”Ne deplasam în grup, mergând spre serviciu când a venit o maşină care a intrat pe contrasens şi un coleg a decedat pe loc iar alţi trei au fost duşi la spital”, povesteşte Ion Mândruţ. „A murit chiar în braţele mele”, spune dezamăgit angajatul BATS Motru.
Vorbind despre acest lucru, bărbatul este uimit că acel accident a fost trecut atât de uşor cu vederea. „Conform contractului colectiv de muncă, unitatea e vinovată că nu ne-a asigurat transportul astfel încât acest accident să nu fi avut loc pentru că este clar că a fost un accident colectiv de muncă”, afirmă Ion Mândruţ.

Copii rămaşi fără tată

Accidentul produs a lăsat fără tată doi băieţi care acum se află în grija mamei. Colegii de serviciu spun că această dramă nu s-ar fi întâmplat dacă BATS Motru le-ar fi asigurat transportul. „Trebuia să avem transport gratuit de la domiciliu la serviciu”, zice Constantin Bujor, bărbatul care s-a aflat în spatele grupului implicat în accidentul din 4 ianuarie 2008. Din păcate, timpul a trecut şi, încet dar sigur, uitarea se aşterne peste accidentul în care şi-a pierdut viaţa salariatul BATS Motru.
Încercând să iasă basma curată, după cum susţin angajaţii, cei aflaţi în fruntea BATS se fac că plouă, tratând drama cu indiferenţă. În plus, la sediul acestei societăţi, nu a fost de găsit nici măcar o singură persoană care să motiveze de ce accidentul cu pricina nu a fost declarat ca accident de muncă. Altfel spus, directorul Ion Dondera se afla plecat „la depozit” iar directorul adjunct se găsea „în drum spre Cluj”, astfel fiind imposibilă o discuţie pe această temă. Din păcate, în timp ce şefii de la BATS dau bir cu fugiţii, doi copii au rămas fără tată, o femeie văduvă poartă doliu şi dă de pomană pentru soţul său, fost angajat la BATS şi „îngropat” în uitare de către societatea de la Motru.

IRINEL CEURANU

Sculptează icoane pentru a reînvia arta ţăranului român

Înconjurat de linguri sculptate cu modele ţărăneşti, de icoane de vatră sau de furci, elevul Florin Torop îşi regăseşte liniştea. Elev în clasa a XI-a la Grupul Şcolar de Transporturi Auto, tânărul Florin a găsit un mod prin care se poate apropia de vremurile de demult, vremuri în care ţăranii îşi sculptau singuri lingurile, icoanele şi furcile. 

Locul unde îşi găseşte liniştea este atelierul de sculptură de la Palatul Copiilor din Târgu Jiu. „Vin aici aproape în fiecare zi pentru că aici îmi găsesc liniştea, printre icoanele de vatră, linguri, furci, pristolnice sau măşti. Şi acasă mi-am amenajat un mic atelier unde lucrez”, spune Florin.
Pasiunea pentru forme o are de mic, de când a sculptat pentru prima dată Coloana Infinitului. „Eram într-o vizită la cineva şi am văzut Coloana Infinitului in miniatură. Aveam opt ani şi nu m-am lăsat până când am reuşit să fac şi eu această lucrare. Încet-încet am început să realizez chiar şi suporturi pentru ceşti”, adaugă acesta. La Palatul Copiilor a început să înveţe mai multe tehnici de lucru. Cele mai dificile sunt icoanele în tehnica balzaciană, prin care se scoate în relief forma sfinţilor. „În urma realizării unei icoane în stil balzacian rămâne profilul. La acestea muncesc aproape o zi. Nu îmi place să le las începute şi să plec. Aici tot ce contează e să ai răbdare. La o lingură de lemn coada reprezintă o sculptură migăloasă”, spune tânărul Florin Torop.

Colecţionar de premii

Răbdarea i-a adus tânărului premii naţionale recunoscute.  Anul trecut a fost câştigătorul locului I la Concursul Naţional „Icoana din sufletul copilului” ce s-a desfăşurat la Sibiu şi al locului I la Festivalul Naţional „Pe fir de baladă” de la Târgu Jiu. „La expoziţii oamenii se uită la frumuseţea modelelor la felul în care lucrările s-ar potrivi într-o încăpere. Scopul în sine s-a uitat. A rămas doar creatorul. Dar important pentru mine este că în lucrări regăsesc generaţiile anterioare”, adaugă elevul Florin.

E o pasiune, nu o afacere

Arta nu reprezintă pentru Florin Torop o afacere, ci o formă de reînviere a tradiţiilor. „Nu vreau să fac din arta mea o afacere. E o pasiune pe care o împart cu toată lumea. Vreau doar ca lumea să vadă ca tinerii nu îşi petrec timpul numai prin baruri, aşa cum se crede, ci ei mai au şi alte îndeletniciri pe care vor să le ducă mai departe. Vreau însă să mai am ocazia să particip la expoziţii alături de adevăraţii meşteri populari şi să învăţ de la fiecare câte ceva. Vreau să le ascult poveştile şi să-i întreb de unde au învăţat să sculpteze”, adaugă artistul.
„Florin vine la Palat de fiecare dată când are ocazia. Nu este prea vorbăreţ. Poate pentru că este prea preocupat cu meşteritul. Ce mi se pare mie ciudat este pasiunea pentru sculptură şi pentru şofat. Cred că şi acolo este nevoie de aceeaşi răbdare”, spune profesorul Pompiliu Ciolacu.
Fiecare obiect pe care îl realizează în atelier îi aduce aminte de ceva. De un gând, de o vorbă sau de un vizitator. Simte că prin arta sa reînvie spiritualitatea ţăranilor simpli care îşi atârnau deasupra vetrei câte o icoană…

ANA CORNELIA ANDREI

Grupurile sanitare ar trebui să fie curate precum nişte farmacii. Aşa „ar trebui” numai că proprietarii acestora preferă să tragă apa după prevederile legii şi trec cu vederea peste modul în care arată WC-urile.
„Gândacul”, un simbol al mizeriei, va fi „steaua” acordată fiecărei toalete, arătând astfel gradul de educaţie al acelora care întreţin aceste grupuri sanitare.

Birou primar Motru

E clar! Edilul şef de la Primăria Motru se respectă şi este un tip cu pretenţii. Găsim în buda personală hârtie igienică de primă calitate, apă, săpun şi un aparat electric de uscare a mâinilor. E clar că femeia de serviciu nu-şi permite să omită buda marelui şef de la primărie, dovadă că aici curăţenia e la vedere. Aşadar, e bine şi poate, pe viitor, edilul de la Motru va face un seminar cu omologii din judeţ pentru a-i instrui…

- mediu toxic
- ca în fundu' grădinii
- daca nu ai de ales
- acceptabil
- modelul occidental şi în Gorj