Detaşarea muncitorilor între statele membre UE

Ministerul Muncii a publicat o serie de informaţii despre detaşarea lucrătorilor dintr-un stat membru al Uniunii Europene într-un alt stat membru al Uniunii Europene şi în Spaţiul Economic European, precum şi regimul de securitate socială aplicabil.
Departamentul pentru Muncă în străinătate informează persoanele interesate cu privire la Detaşarea lucrătorilor dintr-un stat membru al Uniunii Europene într-un alt stat membru al Uniunii Europene şi în Spaţiul Economic European, precum şi regimul de securitate socială aplicabil.
Conform prevederilor de drept comunitar cu privire la detaşarea unui angajat în alt stat din Uniunea Europeană se aplică normele de asigurări sociale dintr-un singur stat membru, în măsura în care nu este prevăzută expres o excepţie de la această regulă.
Cu caracter general, toate persoanele care se deplasează în alt stat membru în scopul desfăşurării unei activităţi, fac obiectul sistemului de asigurări sociale din noul stat în care îşi desfăşoară activitatea.
Cea mai importanta excepţie este posibilitatea de a fi în continuare subiectul sistemului de asigurări sociale al statului în care firma îşi desfăşoară în mod curent activitatea, în cazul în care angajatul este detaşat de către această firmă în alt stat membru pentru un interval limitat încă de la început (cel mult 12 luni, durata care poate fi prelungită cu alte 12 luni) cu condiţia îndeplinirii anumitor condiţii.
Un angajat este considerat detaşat dacă firma la care prestează activitate în mod curent şi care îşi desfăşoară activitatea într-un stat membru, îl detaşează pe acesta într-un alt stat membru pentru a efectua în contul său o activitate.
În concluzie, se consideră că aceste caracteristici sunt îndeplinite dacă, pentru întreaga durată a detaşării, între firma care efectuează detaşarea şi angajatul detaşat se menţine un raport de dreptul muncii.
Menţinerea raportului de dreptul muncii între firma care realizează detaşarea şi angajatul detaşat depinde în special de menţinerea raportului între aceleaşi persoane care au încheiat contractul de muncă, în baza căruia s-a realizat angajarea; firma care efectuează detaşarea are dreptul să pună capăt contractului prin intermediul rezilierii; firma care realizează detaşarea determină în continuare natura activităţii care urmează a fi desfăşurată de către angajatul delegat; firma care a încheiat contractul de muncă va răspunde pentru plata remuneraţiei, indiferent de persoana care efectuează efectiv plata.
Urmare a normelor juridice aplicabile, pot fi avute în vedere cel puţin patru situaţii în care este exclusă din start posibilitatea de aplicare a normelor referitoare la detaşare, respectiv:
- Firma la care este detaşat angajatul detaşează la rândul său acest angajat unei alte firme din statul membru în care se află sediul său;
- Firma la care este detaşat angajatul îl detaşează la rândul său pe acest angajat unei alte firme din alt stat membru;
- Lucrătorul este angajat într-un stat membru pentru a fi detaşat de o firmă, care are sediul în alt stat membru, la o firmă cu sediul într-un stat membru terţ;
- Angajatul este încadrat în muncă de o firmă care are sediul în alt stat membru pentru a efectua o activitate într-un prim stat membru.

Detaşarea unui lucrător pe teritoriul unui alt stat membru presupune obligaţia firmei trimitătoare de a se îngriji de securitatea sa socială.
În acest sens, se adresează instituţiei locale competente a statului membru în care se află sediul firmei, solicitând eliberarea unui „Certificat cu privire la normele juridice aplicabile” (formularul E 101). Formularul E 101 este valabil pentru un interval de maximum 12 luni şi trebuie solicitat înainte de începerea perioadei de detaşare.
În situaţia în care este necesar ca durata detaşării să fie mai mare de douăsprezece luni, angajatul detaşat poate rămâne supus sistemului de securitate socială din statul în care îşi desfăşoară în mod obişnuit activitatea, cu condiţia existenţei acordului instituţiei competente din statul în care este detaşat.
După cum s-a menţionat, detaşarea este limitată cu caracter general la o durată de 12 luni. În numeroase situaţii, firmele sunt nevoite să îşi trimită angajaţii în străinătate în deplasări în interes de serviciu de scurtă sau foarte scurtă durată. Astfel, în situaţiile în care, durata preconizată a detaşării este de maximum 3 trei luni, se poate aplica următoarea procedură simplificată: autorităţile competente pentru statul din care se detaşează, la cererea firmelor în cauză, eliberează formularul E 101, în care ultima rubrică este deja completată (denumirea autorităţii competente, cu adresa, ştampila, data şi semnătura), prevăzut cu un număr curent şi marcate cu textul aferent „Detaşare de până la trei luni conform Hotărârii nr. 148 a Comisiei Administrative a Comunităţii Europene din data de 25 iunie 1992”.
Suplimentar faţă de formularul E 101, pentru a obţine în statul de angajare prestaţii în caz de boală şi pentru îngrijirea copilului, pentru sine şi pentru familia lor, angajaţii detaşaţi trebuie să solicite instituţiei competente din statul în care îşi desfăşoară activitatea în mod obişnuit eliberarea unui certificat cu privire la dreptul de prestaţii materiale în caz de boală, respectiv formularul E 111 (Cardul european pentru asigurare de sănătate).
Suspendarea temporară a activităţii pe parcursul perioadei de detaşare, indiferent de motive (concediu, boală etc.) nu reprezintă o sistare a detaşării care ar justifica o prelungire a perioadei de detaşare cu acelaşi interval de timp. Perioada de detaşare se încheie exact la data planificată, indiferent de numărul şi durata evenimentelor care au condus la suspendarea activităţii.

MIE a semnat acordul cadru cu agenţiile de dezvoltare regională

Ministerul Integrării Europene a încheiat procesul de descentralizare, prin delegarea responsabilităţilor de management al fondurilor europene către autorităţile locale. Vineri, 26 ianuarie, la sediul Ministerului Integrării Europene, a avut loc semnarea Acordului Cadru cu ADR Nord-Est, ADR Sud-Est, ADR Sud Muntenia, ADR Sud-Vest, ADR Nord-Vest, ADR Centru şi ADR Bucureşti-Ilfov. Prin acest document, Agenţiile pentru Dezvoltare Regională, în calitate de Organisme Intermediare, vor prelua atribuţiile privind gestionarea fondurilor alocate prin Programul Operaţional Regional, la nivel regional, iar Ministerul Integrării Europene, ca autoritate de management, va asigura monitorizarea şi controlul atribuţiilor delegate, urmărirea folosirii fondurilor pentru scopurile pentru care au fost alocate, în vederea implementării Programului. Acest acord a fost semnat, totodată, şi de către toţi preşedinţii Consiliilor de Dezvoltare Regională.
„Prin semnarea Acordului Cadru am pus temelia construirii regiunilor de dezvoltare ca unităţi administrative şi nu doar ca unităţi statistice”, a subliniat ministrul integrării europene, în cadrul evenimentului organizat cu această ocazie.
Acordul Cadru reprezintă documentul încheiat între Ministerul Integrării Europene (MIE), în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operaţional Regional şi Agenţia pentru Dezvoltare Regională (ADR), în calitate de Organism Intermediar, care stabileşte cadrul general de implementare a Programului Operaţional Regional 2007 - 2013 în România, la nivel regional.
Acest Acord prezintă responsabilităţile şi atribuţiile Autorităţii de Management (AM) şi a Organismelor Intermediare (OI), în vederea implementării Programului Operaţional Regional. În acest context, trebuie precizat faptul că se vor delega o serie de atribuţii către nivelul regional, cu un impact major asupra absorbţiei fondurilor structurale în regiunile de dezvoltare din România. Printre principalele atribuţii delegate se numără: informare, publicitate şi help-desk (punct de informare şi sprijin pentru solicitanţi şi beneficiari); dezvoltarea portofoliului de proiecte; participarea în procesul de evaluare şi selecţie a proiectelor, semnarea contractelor cu beneficiarii; monitorizarea şi verificarea implementării proiectelor finanţate prin POR 2007-2013.
„Azi (n.red. vineri) am pus în mâinile autorităţilor locale şi ale Agenţiilor pentru Dezvoltare Regională soarta dezvoltării lor echilibrate. Sper să se achite cu succes. În caz contrar, nimic nu ne va opri să încheiem această colaborare pentru a nu periclita capacitatea de absorbţie, precum şi dezvoltarea României”, a mai declarat ministrul Anca Boagiu.

Comisia Europeană a aprobat harta ajutorului de stat regional pentru România

Comisia Europeană a aprobat harta regiunilor care pot primi ajutoare de stat destinate dezvoltării în perioada 2007-2013, precum şi nivelul asistenţei financiare pentru România, Bulgaria şi Cipru. Aprobarea acestei hărţi urmăreşte să ajute cele trei ţări în implementarea strategiilor de dezvoltare regională în perioada 2007-2013 şi să contribuie la susţinerea politicii de coeziune.
Harta ajutorului regional stabileşte regiunile unui stat membru în care marile întreprinderi pot primi ajutor de stat pentru investiţii - potrivit normelor Comisiei Europene - şi stabileşte nivelul maxim admis pentru aceste fonduri. Adoptarea unui astfel de document este o precondiţie pentru a asigura continuitatea politicii regionale şi a programelor finanţate din fonduri structurale.
Potrivit articolului 87(3)(a) al Tratatului privind instituirea Comunităţilor Europene, întregul teritoriu al României este eligibil pentru primirea de ajutoare regionale pe întreaga perioadă 2007-2013. Normele europene permit acordarea de ajutoare pentru dezvoltare regională în zonele în care PIB-ul este mai mic decât 75% din valoarea medie a PIB-ului comunităţii europene. Intensitatea maximă a ajutorului este de 50% pentru întregul teritoriu, cu excepţia regiunii Bucureşti, unde intensitatea maximă a ajutorului va fi de 40%.