Securistu’ de serviciu

Reintroducerea articolelor care incriminau insulta şi calomnia în Codul Penal a iscat furtună în mass-media românească. „Atac la adresa libertăţii presei”, au comentat unii. Parcă ameninţări la adresa jurnaliştilor sunt de ieri, de azi, n-am mai văzut, n-am mai auzit.
Proteste vehemente din partea asociaţilor tăcute până acum ne creează o viziune aproape apocaliptică, cu hoarde de ziarişti aruncaţi după gratii. Să fim serioşi ! După decembrie ’89, ani la rând, materiale fabuloase au ieşit din laboratoarele presei în condiţiile în care jurnaliştii erau târâţi prin tribunale. Anchetele şi investigaţiile cu dezvăluiri despre corupţie şi politicieni se vindeau ca pâinea caldă. Nu articolele 205/206 erau pumnul în gură aplicat presei din România.
Oamenii de afaceri şi politicienii au conştientizat între timp ce armă teribilă este presa şi, dacă instanţa de judecată nu le-a fost de folos, au recurs la mijloace mult mai parşive. Şi-au cumpărat ziarişti. Aceasta e problema numărul unu a presei româneşti !
De la o vreme încoace prea mulţi confraţi de marcă îşi aplică pumni în gură de unii singuri semnând contracte de exclusivitate pentru un trust sau altul. Şi, le place. Migraţia masivă a unor redacţii întregi de la un patron la altul, de la un grup de interese la celălalt ne dă o imagine de criză profundă. Cedăm pas cu pas în faţa foloaselor materiale, pentru că plimbarea de la un stăpân la altul nu este o chestiune de principii, ci de bani.
Când articolele 205/206 erau în vogă a căzut baronul Mischie şi baroneasa Puwak. Acum este tăcere pe toate fronturile. Ne mulţumim cu firimiturile blondei de la Golden Blitz. A fost nevoie de arestări în presă ca să aflăm că avem directori de ziar, poliţişti şi ofiţeri.
După publicarea dosarelor Securităţii am descoperit că avem colegi infractori de drept comun. Parcă mai ieri Radu Timofte, un oracol decăzut din funcţie şi grad, ne dădea peste nas cu infiltraţiile SRI din presă. Suntem în plină criză politică ? Da, dar şi în presă este la fel. Mai rar vezi jurnalişti care îndrăznesc să condamne cenzura şi să protesteze. Nu-i va proteja sau angaja nimeni pentru că firul roşu acţionează între patronii şi directorii ziarelor.
Cu 205/206 sau fără, jurnaliştii trebuie să se apere mai întâi de ei înşişi. Angajaţi pe bani grei, au început să închidă ochii, gura şi au pus pixul în cui. Autocenzura şi şantajul de presă nu sunt nimic nou sub soare. Decât să îţi faci singur probleme dezgropând afaceri murdare, mai bine pleci după un ministru prin străinătate şi te alegi cu o diurnă mică.
Recent, un frustrat al micilor ecrane, supărat că n-a ajuns şef la CRP, şi-a creat o asociaţie „elitistă” de presă. Ar fi fost cazul să-şi publice mai întâi declaraţia de avere şi salariile din ultimii ani şi apoi să judece opinia publică ce fel de elită promovează.
Odată cu intrarea României în UE, atacul cel mai periculos împotriva presei nu vine de la articolele 205/206, ci de la lupta dintre conturile bancare ale fiecăruia dintre noi şi conştiinţă. Cine o mai are.