Batista pe ţambal

Reintroducerea insultei şi calomniei în penal este un subiect puternic dezbătut în aceste zile în România. Cine a pus problema? Curtea Constituţională. De ce? Pentru că nu au mai multă minte decât o amărăşteancă de judecătoare necunoscătoare a legilor şi predispusă la ilegalităţi în aplicarea procesului de justiţie.
Ţămbălaru Sofia Pelaghita este judecător la Judecătoria Novaci şi a fost prinsă de procurorii gorjeni atunci când prin falsuri a încercat să-şi ascundă incompetenţa (a se citi prostia) sau tertipurile realizate într-un dosar penal. Ţămbălaru Pelaghita s-a simţit ofensată atunci când jurnaliştii au prezentat faptul că este cercetată penal de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova. Creierele şlefuite de la Curtea Constituţională s-au simţit lezate atunci când au observat că un judecător, în ciuda faptului că nu-i făcuseră testul psihologic, nu poate câştiga un proces cu jurnaliştii de la „Impact în Gorj”, mai ales că aceştia doar prezentaseră cele relatate de prim-procurorul Emil Moţa. Nici nu avea judecătoarea cum să câştige în condiţiile în care a fost amendată administrativ şi sancţionată disciplinar de Consiliul Superior al Magistraturii.
Ceea ce înseamnă că falsurile au fost dovedite de către procurori, dar a scăpat ieftin, în mod normal trebuind azvârlită din magistratură, iar ancheta Consiliului Superior al Magistraturii dovedind, la rândul său, că Pelaghia de la Novaci este vinovată şi trebuie sancţionată.
Problema unora dintre judecători este că ştiu că sunt predispuşi de a apărea în presă şi, în aceste condiţii, vor să-şi ia măsuri peste cele legale, nefiind interesaţi de ceilalţi cetăţeni contribuabili. Problema lor a apărut atunci când, ca urmare a unei plângeri aberante, fără bază, a Sofiei Ţămbălaru, un judecător a afirmat că nu are bani să timbreze o solicitare de daune morale. Eu i-aş zice nesimţire faptului că un judecător găsit vinovat are tupeul să solicite daune morale unui jurnalist care a scris cât este de tâmpit sau corupt. Şi este. Problema judecătoarei Ţămbălaru este, însă, alta. Aceasta are nişte probleme la acoperiş, de acolo lipsindu-i nişte ţigle, dacă nu mai multe. Tocmai de aceea trebuie să se expertizeze. În cazul în care ţiglele lipsă de pe acoperişul judecătoarei sunt depistate, atunci poate fi găsită o firmă care să i le aşeze, pentru că un om cu ţigle lipsă deasupra capului nu se mai poate concentra şi nici judeca normal.
Mai grav este că problema acoperişurilor se regăseşte şi la judecătorii de la Curtea Constituţională. În acest caz e nevoie de mai multe expertize şi de mult mai multe ţigle deasupra capetelor acestora.
Până atunci nu pot decât să spun că sunt profund şocat că este posibil ca în România anului 2007 judecătorii de la Curtea Constituţională să fie atât de înguşti la minte pentru că de Ţămbălaru nu trebuie să ne mirăm, cerându-mi scuze în final că am vorbit prea mult despre o persoană atât de insignifiantă ca om şi ca atitudine.