Dacă în medicină se spune că nu există boli, există doar bolnavi, în zilele noastre, în România, nu există criză politică, există criză de politicieni. Ce se-ntâmplă în România nu poate fi etichetat ca o criză politică, în acest caz este vorba de «metastază politică», care ne conduce cu certitudine spre criza generală. România nu mai poate fi condusă de pseudo-politicienii fanfaroni (autorecrutați de la periferie, urmarea învălmășelii din 89), bolnavi și infantili care, pe lângă faptul că jefuiesc țara cu nerușinare, ne fură și timpul nostru liber (când am mai putea face ceva să supraviețuim decent) prin scandalurile la care trebuie să asistăm. Politicienii nu ar trebui să-și prezinte, anual, declarațiile de avere, ar trebui să-și prezinte, semestrial, declarațiile de fapte (raport de activitate) pentru banii primiți din munca noastră. Dacă în primii ani postdecembriști, puterea mai știa de frica unor sindicaliști, acum s-au asimilat unii pe alții pentru bunăstarea și liniștea poporului. Decât o democrație machiată, în scandal, nesiguranță și sărăcie, guvernată de niște piețari (într-o piață, fără șef), mai bine o dictatură a UE (sau a unui român adevărat cu frică și respect față de Dumnezeu), cu mai multă muncă, în liniște, ordine și disciplină. Cum putem să ridicăm la rangul de criză politică o ceartă, cu miros de bârfă, între un marinar și un manechin?, Anonim, Târgu Jiu.