Credeţi că sancţiunile aplicate angajatorilor pentru munca la negru sunt suficient de mari ?

„Răspuns NU ! Dacă sancţiunile ar fi suficient de mari, fără discuţie că munca la negru ar fi diminuată foarte-foarte mult, aşa.... Dar să nu uităm şi seriozitatea celor care controlează şi aplică aceste sancţiuni pentru că şi aici e ceva putred”, ing. Constantin, Târgu Jiu.

„În România, pentru un fenomen de masă, cum este munca la negru, ar trebui să nu existe prevăzute de lege decât două sancţiuni: pentru patron închiderea firmei, iar pentru angajat privarea de libertate pentru câteva luni. Scurt. Ce atâtea nuanţe de sancţiuni? Dacă se prevăd sancţiuni minime, intermediare şi maxime, întotdeauna negocierea dintre părţi conduce spre sancţiunile minime, care au doar rolul de a justifica controlul, de a se acoperi «băieţii răi». În România, dintre toate funcţiile instituţiilor statului, acelea plătite de contribuabil, cele mai profitabile (la negru) sunt cele care au atribuţiuni de control şi drepturi de a aplică amenzi. Aici e problemă, nu în mărimea amenzilor. Peştele de la cap se-mpute şi de la coadă se curăţă”, Anonim, Târgu Jiu.

„Fie că sunt angajatori privaţi sau de stat trebuie să încheie cu angajaţii contracte de muncă. Sunt cazuri multe de angajaţi la stat care beneficiază de plăţi lunare în urma unor concedii maternale sau paternale şi aceştia, în loc să aibă grijă de copii, desfăşoară activităţi în construcţii la particulari, fără contracte şi câştiguri ilicite. Nimeni nu-i controlează sau să îi sancţioneze. Poate că şi în asemenea cazuri ar trebui ca cei ce cunosc astfel de situaţii să le sesizeze organelor competente în vederea unui control real şi consecvent, care să pună lucrurile la punct, obligând patronii să încheie contracte de muncă, să cumpere cărţi de muncă, dacă este cazul şi să întocmească ştate de plată. Iar constructorii «la negru» care prestează astfel de munci ocazionale, în sezon, activităţi domestice în gospodăriile populaţiei şi care construiesc anexe, locuinţe fără ca proprietarul să aibă aprobările necesare şi fără să plătească ulterior impozit pe clădirile respective, să fie aspru sancţionaţi şi unii şi alţii şi să răspundă în faţa legii pentru că şi-au permis să fenteze statul. Dacă până acum se închideau ochii faţă în faţă cu asemenea practici, europenii ne aduc cu picioarele pe pământ şi ne obligă să respectăm aceleaşi rigori ca în statele membre UE”, Emil Gal, Târgu Jiu.

Procurorii gorjeni au depus un volum imens de muncă, în cursul anului trecut, având de rezolvat, aproximativ 1000 de dosare de fiecare. Despre criza de procurori se vorbeşte la nivel naţional, însă până acum nu s-a luat nici o măsură pentru aplanarea ei.

Gorjul în cifre - 814

Este numărul inculpaţilor trimişi în judecată în 2006.