Grevă japoneză pe uliţa satului

Sătenii care locuiesc pe una din uliţele satului Sârbeşti din comuna Alimpeşti au intrat în grevă japoneză. Oamenii susţin că nu-şi vor mai trimite copiii la şcoală dacă administraţia locală nu rezolvă problema drumului ce trece pe la poarta fiecăruia. Până atunci însă toată suflarea de pe uliţă a întocmit o adresă pe care au înregistrat-o la registratura Primăriei Alimpeşti şi pe care, de asemenea, au expediat-o preşedintelui ţării, Traian Băsescu. Administraţia locală nu a schiţat nici un gest şi încearcă să muşamalizeze situaţia, dar zecile de localnici sunt hotărâţi să meargă până în pânzele albe dacă doar astfel vor putea să-şi rezolve problema.

Zeci de oameni s-au răsculat ieri împotriva administraţiei locale, nemulţumiţi de modul în care sunt trataţi de cei pe care i-au ales. Şi pentru că s-au scârbit să mai meargă cu jalba în proţap şi, de fiecare dată să fie trimişi la plimbare, cetăţenii aflaţi pe uliţa intitulată Podişoare din satul Sârbeşti, comuna Alimpeşti, s-au săturat să meargă cu cizmele pe uliţă şi au pus piciorul în prag. Astfel, toţi vecinii de pe uliţă au făcut o hârtie în care scriu că „am hotărât a nu mai trimite copiii la şcoală, grădiniţă, liceu până nu ni se va face drum practicabil pentru ei”.
Şi mai mult decât atât, părinţii copiilor îi mai scriu primarului comunei Alimpeşti că „am luat decizia ca din data de 1 februarie 2007 să nu mai meargă copiii la cursuri, până atunci suntem în grevă japoneză. Cu stimă şi respect vă aşteptăm la faţa locului pentru a lua împreună o decizie”.
Fără a surprinde pe nimeni, la faţa locului nu s-au deranjat să vină reprezentanţii primăriei, aceştia preferând doar să le înregistreze cererea şi să-i ignore pe mai departe. Numai că localnicii nu s-au mulţumit să-şi spună păsul doar edililor locali, aceştia expediind petiţia chiar întâiului om din stat, preşedintelui ţării Traian Băsescu.

„Copiii noştri merg în cizme de cauciuc la şcoală”

Nemulţumirea sătenilor nu este însă una imaginară, drumul de ţară fiind plin de noroi şi de nişte pietroaie îngrozitoare. Localnicii sunt revoltaţi aşa cum este cazul Mariei Surdoiu. Femeia, mamă a trei copii minori din care doi şcolari, spune că e nevoită să-şi încalţe copiii în cizme de cauciuc din cauza noroiului care se formează pe uliţă. „E jale! Am spus primăriţei să rezolve problema. A promis că bagă pietriş şi apoi a uitat”, se plânge Maria Surdoiu.
De aceeaşi opinie este şi Cristina Oprescu, o mamă al cărei copil este paralizat iar calitatea drumului o împiedică şi mai mult în a-şi duce fiul la şcoală. La fel ca şi ceilalţi domiciliaţi ai uliţei, Cristina Oprescu refuză să-şi mai trimită copilul să înveţe carte dacă cererea nu le va fi rezolvată. „Nu vrea uliţa, nu-l trimit”, zice femeia care acuză primăria că i-a minţit deoarece „au zis că ne bagă griblură şi au pus nişte pietroaie”. Un alt localnic al uliţei, Marin Pârvulescu, tatăl a doi copii, declară că este de partea vecinilor săi pentru că, spune acesta, „suntem toţi în aceeaşi oală”.

Nămolul i-a înfuriat la culme pe oameni

În timp ce bătrânii satului se iau cu mâinile de cap din cauza drumului, Gheorghe Purdă susţine că „nu mai putem merge pe drum din cauza nămolului”. Bărbatul care creşte alături de soţia sa trei copii minori este mai mult decât decis să nu-i mai lase la şcoală până când reprezentanţii primăriei vor binevoi să facă ceva pentru a schimba situaţia. „Am fost la primărie şi n-am putut să stau de vorbă cu primăriţa pentru că a venit secretarul şi m-a dat afară”, se plânge Gheorghe Purdă. Pus în faţa unei astfel de situaţii, bărbatul de pe uliţa din Sârbeşti a ajuns la concluzia că numai printr-o formă extremă de protest va reuşi să înduplece autoritatea locală pentru ca aceasta să-şi plece urechea şi către nemulţumirea lor. „La noi în România nu se poate face nimic dacă nu procedezi aşa. De vorbă bună nu se mai ştie în ţara asta!”, spune, sătul de mocirla de pe drum, localnicul Purdă.

Edilii sunt de negăsit

Primarul comunei Alimpeşti, Elena Mosor şi viceprimarul Victor Drăgulescu nu sunt de găsit atunci când interesul localnicilor o cere. Cei doi edili n-au binevoit astfel să răspundă la telefon pentru a da o explicaţie gestului la care au fost nevoiţi să apeleze zecile de locuitori de pe uliţa satului Sârbeşti. Puteau astfel să şi ardă pentru că cei aleşi să administreze o comună preferă să o facă la o distanţă cât mai mare de comunitatea pentru al cărui vot le-au zâmbit frumos oamenilor în vremea alegerilor. Situaţia de la Alimpeşti scoate în evidenţă dezinteresul manifestat de către autorităţile locale, inactivitate însă care i-a determinat pe localnici să ia atitudine.
Faptul că sătenii împreună cu proprii copii au ajuns să stea cu o pancartă în mână pe care să scrie „grevă japoneză” nu poate decât să ne îngrijoreze cu atât mai mult cu cât pretindem că din acest an suntem cetăţeni europeni. Civilizaţia Europei nu a ajuns însă şi pe uliţa satului Sârbeşti, oamenii acestor locuri protestând pentru a avea un trai minim de civilizaţie pentru că despre un trai european nici nu poate fi vorba…

IRINEL CEURANU

S-au epuizat fondurile pentru calamităţi

Autorităţile judeţene susţin că în cazul unor noi alunecări de teren sau alt gen de calamităţi nu va mai fi aceeaşi situaţie ca în cazul sinistraţilor de la Seciurile. Prefectul de Gorj Ştefan Popescu-Bejat a declarat că mai există o rezervă de 100 de parcele în cazul unor noi strămutări dar Agenţia Naţională pentru Locuinţe nu se va mai angaja în construirea unor noi locuinţe. Probleme sunt în continuare mai ales în localitatea Roşia de Amaradia unde sunt 300 de gospodării afectate de alunecările de teren. Într-o stare mai avansată de degradare sunt însă doar 45 de case printre care şi locuinţa edilului comunei.
Primarul localităţii Cristinel Faităr spune că a discutat cu ministrul secretar de stat Laszlo Borbely ca, în cazul în care alunecările de teren continuă, să fie luate din nou în discuţie posibilele măsuri. Autorităţile din Gorj se îndoiesc însă că viitoarele familii sinistrate vor beneficia de case noi. În cel mai fericit caz se va lua în discuţie ca fiecare familie să primească materiale de construcţie. Efortul bugetar pentru sinistraţii din Gorj a fost extrem de mare pentru anul 2006 iar de acum înainte se vor avea în vedere doar cazurile majore, mai ales că situaţia de la Roşia de Amaradia este veche de cel puţin şape ani. Oamenii din localitate sunt îngrijoraţi că vor avea aceeaşi soartă ca şi vecinii lor de la Seciurile şi spun că nu au nici cum să îşi mai asigure casele pentru că nicio firmă nu mai asigură locuinţe, zona fiind declarată calamitată.
Unii dintre localnici au început deja să caute un loc unde să se mute folosind materiale de construcţie existente şi altele noi cumpărate din venituri proprii. Cu toţii sunt conştienţi că în câţiva ani de acum înainte comuna Roşia de Amaradia nu va mai fi locuită, lăsând loc exploatărilor miniere din zonă.

COSTIN SOARE

Apă nepotabilă la Roşiuţa

Cariera Roşiuţa a avut la sfârşitul săptămânii trecute o decuplare de curent, în urma căreia satul Roşiuţa a rămas fără apă. Apa care curge în Roşiuţa este nepotabilă, însă, cu toate acestea, ea curge la toate cişmelele din sat amplasate de-a lungul DN 67, la interval de 100 de metri.
Primarul din Motru, Dorin Hanu şi viceprimarul Tudor Dobrică au avut numeroase întâlniri cu sătenii, pe care i-au avertizat în legătură cu consumul de apă industrială. Cu toate acestea, întreruperea apei i-a afectat pe săteni, care s-au prezentat la primărie imediat, pentru a semnala întreruperea. Imediat după întrerupere, câţiva săteni au început, fără aprobare, lucrări de racordare la reţea, în regie proprie.
Cu ani în urmă, satul era racordat de la reţeaua de apă potabilă, care atunci ajungea la obiectivele miniere din Roşiuţa. Când s-au pus problemele contorizării consumului de apă potabilă, sătenii au refuzat această operaţiune, care era costisitoare, optând pentru consumul pauşal. Acest consum a condus la neînţelegeri şi la întreruperea furnizării apei potabile, într-un sat unde pânza freatică a fost distrusă de lucrările din minerit.
După anul 2000, în Roşiuţa s-au făcut mai multe foraje susţinute financiar de EMC Roşiuţa. Apoi s-au construit două bazine şi o reţea pe care nimeni nu vrea s-o administreze, nici SC UATAA SA, nici Primăria municipiului Motru, nici EMC. Între timp, cele două bazine nu mai pot fi clorinate, deoarece, ploile din primăvara trecută au deteriorat grav căile de acces. De atunci încoace sătenii şi animalele lor consumă apă nepotabilă.
La finalul săptămânii trecute, întreruperea apei a scos la interval angajaţii UEF Motru, coordonaţi de directorul Dumitru Mareş şi inginerul Dumitru Albici. Unitatea lor a forat, în urmă cu opt luni, ultimul foraj în activitate. Luni şi marţi ei au recondiţionat reţeaua şi au repus-o în funcţiune, executându-se cu acest prilej subtraversările cu conducte de metal. Luni, comisia financiară din Primăria Motru s-a deplasat în teren, prilej cu care au apărut şi pretendenţi pentru terenurile pe care sunt amplasate forajele. Miercuri, în incinta Carierei Roşiuţa, se lucra la o staţie de clorinare prin care ar urma să treacă şi apa din sat. Directorul Carierei Roşiuţa, Marian Urucu, spune că unitatea pe care o conduce va suporta costul viitoarei ape potabile, conform unei înţelegeri mai vechi între SNLO şi autorităţi.

C. BUNILĂ

Din cauza lipsei zăpezii,

Culturile agricole vor fi compromise

Seceta va produce pagube importante în agricultură. Cele mai afectate culturi sunt porumbul şi grâul. Anomaliile meteorologice care se produc în acest anotimp pot fi decisive pentru producţia agricolă a acestui an, astfel existând riscul să se înregistreze un deficit de grâu, orz, ovăz şi porumb. În anii trecuţi, această perioadă a anului era cea mai bună pentru a stabili cum vor fi recoltele. Dacă până acum natura a dat semne că vremea este favorabilă agricultorilor, acum veştile pentru aceştia sunt negative, lipsa apei din sol putând afecta recoltele. Directorul Direcţiei de Agricultură Gorj, Petre Tomoiu susţine că, dacă în următoarea perioadă nu va ploua, agricultura va fi afectată, mai ales că se anunţă şi ger pentru următoarele zile.

(G.M.)

Grupurile sanitare ar trebui să fie curate precum nişte farmacii. Aşa „ar trebui” numai că proprietarii acestora preferă să tragă apa după prevederile legii şi trec cu vederea peste modul în care arată WC-urile. „Gândacul”, un simbol al mizeriei, va fi „steaua” acordată fiecărei toalete, arătând astfel gradul de educaţie al acelora care întreţin aceste grupuri sanitare.

Cantina Socială Târgu-Jiu – asistaţi

Materiale vechi şi oleacă ruginite. Asta primesc asistaţii sociali pe lângă hrana cotidiană. Din fericire pentru ei nu au şanse să vomite mâncarea pentru că aici este o curăţenie lună în acest grup sanitar. Deh, şi fără ochelari se poate observa o distanţă crasă între condiţiile salariaţilor de aici şi cele puse la dispoziţia asistaţilor. Evident, cei din urmă au parte de condiţii mai aspre şi mai precare pentru că aşa e pe la noi. Cei săraci mai la coadă…

- mediu toxic
- ca în fundu' grădinii
- daca nu ai de ales
- acceptabil
- modelul occidental şi în Gorj