O viaţă cu o pâine la zi

Sute de târgujieni au ajuns să supravieţuiască doar cu o singură pâine pe zi. În timp ce alţii mănâncă aproape zilnic la restaurante tot felul de fripturi, cheltuind milioane de lei, asistaţii cantinei sociale din municipiu trăiesc numai cu cinci lei pe zi. Sunt oameni pentru care viaţa este doar o altă zi, o zi însă care seamănă cu cea de ieri sau cea de alaltăieri.

Sute de oameni sunt nevoiţi astfel să treacă pragul cantinei sociale pentru a nu muri de foame. Din păcate, majoritatea celor care supravieţuiesc datorită acestor mese sunt cei care nu au nici o vină, sunt sutele de copii pentru care copilăria este o masă de pomană la o cantină a oamenilor necăjiţi…

Copilărie printre mesele cantinei sociale

Necazurile nu ţin cont de vârstă sau de alte norme umane. Un argument solid în acest sens sunt sutele de copii care vin zilnic la cantina socială din Târgu-Jiu pentru a se hrăni cu o burtă de mâncare. Pentru unii dintre ei gustul amar al vieţii începe să devină realitate imediat după ce a secat sânul mamei. Laptele dulce al celei care i-a dat viaţă va rămâne în mintea copiilor doar o amintire, ciorba de cartofi sau zeama de roşii fiind cele care îl vor ajuta pe copilul firav să crească şi să se înzdrăvenească. Aşa se face că vârsta celor care sunt abonaţi ai cantinei sociale pleacă de la un an şi nu se mai opreşte până la senectutea celor peste 70 de ani.
„Avem persoane care vin aici de la un an şi până la 70 de ani”, spune administratorul cantinei de ajutor social din Târgu-Jiu, Lizica Pârvu. Angajată de mai bine de 20 de ani la această unitate de ajutor social, Lizica Pârvu spune că sunt unii oameni care o viaţă întreagă ajung să depindă de acest ajutor al statului. „Unii dintre ei vin toată viaţa. Îi ştiu de când erau copii de-o şchioapă iar acum au proprii copii şi vin tot aici să mănânce”, istoriseşte administratorul cantinei sociale.

Bătrâneţi amare trăite între două porţii de ciorbă

Ajuns la amurgul vieţii, Ion Stroe din Târgu-Jiu este unul dintre cei mulţi. El se mulţumeşte să-şi ducă traiul între ciorba de la prânz şi cea de la cină. Originar din comuna Brăneşti, bătrânul şi-a câştigat existenţa la Uzina Sadu până când l-au lăsat puterile. Acum mănâncă de mai bine de şapte ani de zile la cantina socială din Târgu-Jiu şi vrea să uite că în mica sa locuinţă nu are căldură. „N-am căldură aşa că mai vin aici să mă încălzesc şi să mănânc ceva cald”, spune Stroe. Bărbatul pare uitat de soartă, singurul care îşi mai aminteşte de bătrâneţea sa fiind el însuşi deoarece nu are nici copii şi nici o soţie care să-i aline drama vârstei a treia.

Viaţă de cinci lei

Pentru statul român aceşti oameni valorează cât patru bilete pe troleele care efectuează transportul local în Târgu-Jiu. Cu alte cuvinte, numai cinci lei dă de pomană Guvernul astfel încât aceste persoane să nu fie găsite moarte de foame într-o groapă de canal sau pe marginea unui şanţ. Din aceşti bani, după cum spune administratorul Lizica Pârvu, o persoană primeşte o pâine la zi care trebuie să le ajungă pentru cele două mese oferite la prânz şi seara. Ciorba de cartofi, de roşii sau de fasole reprezintă meniul obişnuit al celor 520 de abonaţi care vin zilnic la cantina de ajutor social din Târgu-Jiu.
Acestuia i se mai adaugă hrana rece alcătuită din conserve de peşte, carne, din brânză sau ouă pe care asistaţii sociali le primesc la sfârşitul săptămânii sub formă de pachet. De această facilitate a statutului nu beneficiază însă oricine. Conform celor declarate de către administratorul Pârvu, la cantina socială iau masa copii până la vârsta de 18 ani cât şi cei până la 25 de ani care urmează o formă de învăţământ la zi. De asemenea, de aceleaşi facilităţi se bucură şi persoanele aflate la vârsta pensionării dar şi cele „aflate la nevoie”, acestora din urmă statul asigurându-le masa timp de doar şapte zile. În plus, cu o contribuţie proprie de 30% pot beneficia de meniul cantinei de ajutor social şi pensionarii care au venituri mai mari decât cele prevăzute de legislaţie, în speţă 920 mii de lei vechi.

Statistici dureroase

Cantina de ajutor social din municipiul Târgu-Jiu a luat fiinţă în anul 1957. Potrivit spuselor administratoarei Lizica Pârvu, la venirea sa în cadrul acestei unităţi, adică în anul 1984, numărul târgujienilor care mâncau hrana statului era de doar 32. O pondere scăzută s-a înregistrat până la Revoluţia din 1989, moment după care cantina de ajutor social a devenit un loc de refugiu şi de speranţă pentru cei năpăstuiţi de soartă. Astfel se face că într-un ritm crescător, astăzi au ajuns să trăiască de pe urma acestor porţii de mâncare nu mai puţin de 520 de persoane. Comparativ cu alte judeţe s-ar putea spune că stăm bine, dacă acest lucru poate fi denumit astfel.
Prin urmare, afirmă Lizica Pârvu în timp ce la cantina socială de la Târgu-Jiu mănâncă 520 de oameni, la Bacău se hrănesc 4000 iar la Timişoara 1500 de bănăţeni. Şi costurile nu sunt deloc ieftine, în ciuda faptului că hrana unui om costă doar cinci lei noi. De pildă, numai anul trecut s-au cheltuit de la bugetul local în jur de 800 milioane de lei vechi pentru hrănirea asistaţilor sociali din municipiu, după cum afirmă administratorul Lizica Pârvu.
Mulţi sau puţini, banii sunt oricum insuficienţi, sutele de târgujieni neavând de ales şi trebuind să trăiască sau mai bine zis să supravieţuiască doar cu cinci lei pe zi şi o pâine de câteva sute de grame…

IRINEL CEURANU

„Stop drog !”, printre deţinuţi

Centrul Judeţean de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog a iniţiat un proiect de prevenire a consumului de droguri, intitulat „Stop drog!”, ce se adresează în special deţinuţilor care s-au declarat consumatori de droguri, dar nu numai.
Veronica Brădescu, inspector de specialitate al CJPECA Gorj, a precizat că proiectul de desfăşoară în colaborare cu Raluca Dobriţan, psiholog, Tudor Drulă, asistent principal şi Gheorghe Enache, şeful Serviciului de Reintegrare Socială, toţi din cadrul Penitenciarului cu Regim de Maximă Siguranţă Târgu Jiu. „Proiectul are zece teme şi priveşte persoanele condamnate în baza unei legi din domeniul antidrog sau care s-au declarat consumatori. Vom prezenta legislaţia, pentru a face cunoscut consecinţele încălcării prevederilor legale, ce înseamnă drogul pentru sănătate şi riscul consumului, factorii de protecţie, raportul droguri-criminalitate, deţinutul ca persoană vulnerabilă şi prezentare de filme tematice”, a declarat Veronica Brădescu.
Alte acţiuni care vor fi iniţiate în această lună de către Centrul Antidrog Gorj vor fi: ediţia a IV-a a campaniei „Mesajul meu antidrog” (creaţie de film şi muzicală, cu noutăţi în privinţa eseurilor, ce pot fi redactate şi în limba maternă de către elevii minoritari şi o nouă secţie, sport, în colaborare cu Direcţia pentru Sport) şi „Clase fără fumat”, acţiune adresată claselor V-VIII din judeţul Gorj, pentru promovarea unui obicei sănătos, fără tutun.

(A.M.I.)

Casele noi ale sinistraţilor sunt reparate

După ce cotidianul „Impact în Gorj” a prezentat problemele cu care se confruntă sinistraţii care s-au mutat în casele noi de la Câmpu Mare - Albeni, autorităţile au trecut la rezolvarea problemelor ridicate de sinistraţi. O comisie de la Agenţia Naţională pentru Locuinţe Bucureşti a verificat casele cu probleme. Toate concluziile au fost trecute într-un raport ce a fost înaintat şi Prefecturii Gorj. Imediat la faţa locului au venit şi muncitorii de la firmele care au construit casele şi au început să repare tot ce s-a stricat în puţinul timp scurs de când oamenii s-au mutat în noile locuinţe. Unul dintre sinistraţii afectaţi de modul defectuos cum au fost construite unele dintre case spune că, în momentul când muncitorii au început să-i repare tavanul, s-au convins că apa băltea în plafon. Mai mult, în cel mai scurt timp autorităţile promit că vor continua lucrările pentru drumurile din zonă şi toate casele vor avea sobe şi parchetul montate. Pentru a evita pe viitor aceste probleme, sinistraţii de la Albeni, care nu s-au mutat încă în casele noi, vor fi înştiinţaţi să verifice la două zile locuinţele. Totul se va face pe baza unor adrese care vor fi trimise prin poştă celor care încă nu şi-au adus lucrurile în casele construite de Guvern. Autorităţile judeţene încearcă în acest fel să responsabilizeze şi noii locatari. Oamenii au reclamat faptul că în multe locuinţe apa de la ploaie se infiltrează prin acoperişul din tablă în care cuiele au fost bătute în gol, că pervazurile s-au lăsat fiind doar mascate golurile de sub geamurile termopan iar tavanele se desprind rând pe rând din cauza infiltraţiilor din stratul izolator din acoperiş.

COSTIN SOARE

Primim de la cititori

Compătimiţi-i pe bieţii patroni!

Fac apel către toţi angajaţii care au lucrat neplătiţi, toate sâmbetele şi duminicile din lună şi până la urmă şi sărbătorile Sfântului Crăciun sau Paşti să aibă milă faţă de bieţii lor patroni care în fiecare seară se gândesc cât de mult să lungească programul peste ora 23 gândindu-se că totuşi 16 ore pe zi (incluzând şi somnul de noapte) le petreci în defavoarea lor, alături de familie. Zilnic se gândesc că munceşti puţin 30-31 de zile pe lună, timp de 8 ore pe zi pentru colosalul salariu de 350 lei. Ei te plătesc cu mărinimie iar tu nu îţi faci treaba. Să le spui că eşti obosit sau că nu mai poţi munci continuu? Nici măcar nu îndrăzneşti.

Să te mai vezi cu părinţii aflaţi în alte localităţi? Nu ai cum pentru că ţi-e milă de bietul patron care pierde bani dacă tu nu eşti la magazin pentru că nu are cine te înlocui. Nici nu îndrăzneşti să-i spui că ai şi tu dreptul la nişte zile libere pe care să le petreci cum vrei, nu poţi să-i strici ziua bietului om cu problemele tale.

Cine trebuie să instruiască patronii că sclavagismul s-a desfiinţat iar angajatul mai are şi drepturi? De ce nu se fac controale din aceste motive (ore, zile de lucru) şi se acceptă ca angajatul să fie umilit?

Patronii ştiu că trebuie să lucrăm cinci zile pe săptămână dar ne cheamă şapte zile pe săptămână pe acelaşi salariu. Angajaţii încep să renunţe la bani mai mulţi în favoarea unor zile libere care nu li se acordă legal, de la sine. Dacă le aminteşti că ar trebui să ai şi nişte libere îţi dau peste nas cu dările pe care le plătesc la stat iar când te duci să verifici nu e nimic plătit. Verifică cineva să vadă câţi angajaţi are o firmă ca să poată lucra în condiţii normale?

Pe vânzători sărăcia îi face să tacă şi să accepte orice cu gândul la copii dar până la urmă tot aceştia au de suferit dacă părinţii nu mai au timp pentru ei. Patronii nu cred că la serviciu trebuie să vii cu drag şi că ai nevoie şi de odihnă măcar o zi pe săptămână. Lucrând zi de zi te robotizezi, practic tot ce faci e lipsit de plăcerea de a munci pentru că eşti copleşit de oboseală.

Îi rog pe administratorii de firme care îşi respectă angajaţii şi care se gândesc la ei ca la nişte oameni cu familii şi obligaţii să-mi uite sarcasmul şi obida din aceste rânduri.

Dumnezeu să-i ajute pe cei care respectă măcar zilele de Crăciun care sunt două (25, 26), de Anul Nou (1, 2) şi de Paşti. Să dea Domnul Sfânt ca odată cu multvehiculata intrare în Uniune să se mai schimbe şi la noi ceva, deşi în România nimic nu se schimbă în bine în propria conştiinţă a oamenilor ci doar prin forţele lor. Dar cine să-i forţeze? Cine să-i oblige?

Legea - atunci când va fi aceeaşi pentru toată lumea.

Anemona Popescu

Grupurile sanitare ar trebui să fie curate precum nişte farmacii. Aşa „ar trebui” numai că proprietarii acestora preferă să tragă apa după prevederile legii şi trec cu vederea peste modul în care arată WC-urile. „Gândacul”, un simbol al mizeriei, va fi „steaua” acordată fiecărei toalete, arătând astfel gradul de educaţie al acelora care întreţin aceste grupuri sanitare.

Cantina de Ajutor Social – personal - Târgu-Jiu

Salariaţii Cantinei de Ajutor Social de la Târgu-Jiu au la dispoziţie o budă aproximativ curăţică. Nu străluceşte dar nici nu-ţi vine să o iei la fugă atunci când o foloseşti. În plus, se cunoaşte că băieţii se află în subordinea Primăriei Târgu-Jiu deoarece grupul sanitar are în dotare un sul de hârtie igienică mare cât o zi de post. Nota zece pentru că femeia de serviciu îşi face datoria şi curăţă coşul de gunoi în mod regulat. În mare parte e OK, strică însă imaginea curăţeniei pata de rugină din wc.

- mediu toxic
- ca în fundu' grădinii
- daca nu ai de ales
- acceptabil
- modelul occidental şi în Gorj