Jaful Urex – episodul II

În urmă cu mai bine de un an de zile familia Crişan şi-a luat tălpăşiţa de la Rovinari, după ce aduseseră mândreţe de uzină în faliment, cu datorii de peste 700 miliarde de lei la bugetul statului. În schimb, bani grei se duceau în firmele căpuşe ale patronilor tată şi fiu.
După plecarea lor, o firmă de lichidare a preluat frâiele întreprinderii pentru a aduce la stat cât mai mulţi din banii pe care-i luase ţeapă. Numai că societatea Siomax administrată cu mândrie de Marian Somnea nu a reuşit mai nimic până acum. Sau poate că da. A umplut buzunarele celor care au fost părtaşi cu Crişan la jaful de la Urex. Este vorba despre foştii directori ai Urex, dar şi despre liderul de sindicat care şi-a trădat colegii pentru un pumn de bănuţi.
Mai mulţi directori şi sindicalişti au înfiinţat în vară o societate, Uzina Mecanică Rovinari, la doar o săptămână de la înfiinţare aceasta închiriind activele UREX de la Siomax. De aici încep marile probleme şi tocmai de aceea se va bucura Mariana Somnea când va scăpa de Urex prin vânzare. Poate se vor uita măgăriile patronate de persoana sa.
Conform legilor din România, Somnea ar fi trebuit să scoată la licitaţie închirierea patrimoniului Urex. Numai că nu a făcut-o. Mai mult, pentru ca statul să nu fie cumva prejudiciat şi patrimoniul Urex pus în pericol, UMR ar fi trebuit să întrunească anumite condiţii. Astea sună de fiecare dată aşa: să fie o societate cu experienţă în domeniu, să fi activat cel puţin doi ani în domeniu, să fi avut o cifră de afaceri care să dovedească faptul că este capabilă să gestioneze un patrimoniu de sute de miliarde precum al UREX-ului. Din start, neîntrunindu-se nici unul din aceste criterii, madam Somnea ar trebui să dea explicaţii la Parchet. Numai că nimeni nu vrea să s sesizeze.
Mergând mai departe aflăm că doar cu 500 milioane lei UMR a închiriat acest patrimoniu, preluând şi contracte de peste 100 miliarde lei cu societăţile din minerit. Aici se naşte o altă întrebare. Cum au putut societăţile din minerit să lucreze cu UMR, care este o societate cu care nu s-au derulat contracte înainte, în caietele de sarcini ale acestora figurând de fiecare dată acele condiţii privind eligibilitatea şi capacitatea de a satisface contractele? Cu 500 milioane pe lună, adică mai puţin decât se dă şpagă pentru un contract de 10 miliarde, UMR a închiriat o uzină cu tot cu contracte de miliarde grele. Din nou trebuie făcute verificări în acest caz, mai ales că UMR a încasat de fiecare dată banii lichizi, fără întârzieri precum alte societăţi din minerit.
Şi mai interesant este că această Uzină Mecanică este doar ca nume, în fapt nedeţinând nimic, uzinele fiind ale altora. În schimb ştiau cum se fac şmecheriile învăţând de-a lungul anilor de la Crişan, acţionarii ajutându-l pe acesta în conducerea UREX. Şi pentru că moda la Urex aşa este, nici UMR nu s-a înghesuit să-şi achite datoriile la stat, chiar dacă ar fi trebuit să fie la zi, făcând bani cu averea statului.
Tocmai de aceea acum, când se crede că se va scăpa de acest patrimoniu şi se vor uita neregulile, organele abilitate ar trebui să efectueze cercetări şi să ia măsuri împotriva celor ce au încălcat flagrant legea. Poate vom vedea şi asta sau poate nu. În interesul tuturor ar fi să ştim cum s-a folosit acest patrimoniu care acum este al statului şi cum a putut Mariana Somnea să-l încredinţeze direct. Am mai auzit că patrimoniul UREX poate să fie vândut şi societăţilor care au datorii la stat. Asta tot pentru că aşa vrea doamna Somnea… şi prietenii ei.