În ciuda reclamaţilor existente,

Nici un doctor nu a fost sancţionat de Colegiul Medicilor Gorj

Anul trecut, nici un medic din Gorj nu a fost sancţionat de Colegiul Medicilor din România filiala Gorj, cu retragerea dreptului de a profesa, chiar dacă au existat reclamaţii depuse de familiile unor pacienţi sau direct de către bolnavii care au avut de suferit de pe urma actului medical efectuat de către doctorii denunţaţi.
Doi medici de familie, un medic ORL-ist, un legist şi un medic chirurg au fost luaţi, în 2005, în discuţie de către departamentul de jurisdicţie al Colegiului Medicilor din Gorj. Ei au fost anchetaţi ca urmare a reclamaţiilor depuse la adresa lor. Nici unul din cei cinci nu a fost sancţionat în vreun un fel, întrucât nu a fost găsit vinovat…
Din luna octombrie 2005 s-a constituit o Comisie de disciplină formată din şase medici specialişti şi şeful Direcţiei de Sănătate Publică Gorj, Aristică Moroşanu. Preşedintele Comisiei de disciplină este şeful secţiei de interne al Spitalului Judeţean Târgu Jiu, în speţă Sanda Mischie. În prezent, această comisie este cea care discută şi sancţionează eventuale cazuri de medici care comit greşeli în desfăşurarea actului medical. Astfel, orice caz de culpă medicală va trece mai întâi pe la departamentul de jurisdicţie al Colegiului Medicilor, după care va fi înaintat Comisiei de disciplină. În prezent, mai sunt încă în discuţie alte trei cazuri tot din anul 2005 şi pentru care, în maxim 10 zile, urmează să fie dat un verdict. „În acest an, un medic ortoped şi un ginecolog au intrat în vizorul Comisiei de disciplină, pentru unul dintre ei urmând a fi aplicată, cu siguranţă, o sancţiune”, a mai precizat Sanda Mischie.
În România, conceptul de culpă medicală există doar teoretic: medici a căror vinovăţie s-a constatat fără dubii au fost „pedepsiţi” doar cu mustrări sau avertismente, sancţiuni mai mult simbolice, acordate după principiul „corb la corb nu-şi scoate ochii”…

CORINA POPA

Condescu avertizează că explozia de la Anina se poate repeta

Pauza din prima Divizie Naţională de fotbal şi accidentul nefericit de la Anina au făcut ca Marin Condescu să revină în atenţia opiniei publice româneşti şi ca lider sindical al minerilor, nu doar ca preşedinte de club sau, eventual, ca persoană care îşi vede numele trecut pe dosarele pe care se chinuie procurorii să le deschidă, din diferite motive, la adresa sa. Liderul naţional al minerilor a avut ocazia în aceste zile să vorbească despre situaţia din sectorul respectiv, aşa cum nu a mai făcut-o de la mitingul pe care îl plănuia lunile trecute în capitală.
Condescu nu se sfiieşte să tragă un semnal de alarmă şi să spună că o explozie similară celei de la Anina se poate produce oricând pentru că situaţia din subteran, mai ales la capitolul protecţia muncii, rămâne în continuare nerezolvată. „În 1990 aveam subvenţii în minerit de 1 miliard de dolari. Subvenţia a ajuns acum la mai puţin de 100 de milioane, dar diferenţa de bani nu s-a băgat în îmbunătăţirea condiţiilor de muncă. Banii nu se regăsesc nici măcar în crearea unor alternative la locurile de muncă din minerit”.
Situaţia dramatică de la Anina poate să se repete oricând, crede liderul sindical. Acesta afirmă că minerii îşi riscă şi mai departe viaţa atunci când intră în subteran, lipsa unor alternative obligându-i să coboare sute de metri în adâncuri. „Să nu se creadă că noi suntem sinucigaşi, dar minerii nu au încotro şi de aceea intră în subteran, pentru că trebuie să muncească. Din păcate, nici un Guvern nu a acordat importanţa cuvenită acestui sector, mai ales că opinia publică ne-a perceput mereu prin prisma mineriadelor, nu a importanţei economice şi strategice a acestui sector”, menţionează liderul sindical.

GIGI CIUNCANU

Anul trecut,

36 de accidente de muncă în
mineritul gorjean

În mineritul gorjean, atât în subteran cât şi în cariere, numărul accidentelor de muncă înregistrate în 2005 a fost de 36. Viorel Temelescu, vicepreşedintele Uniunii Sindicatelor Miniere Oltenia (USMO), a declarat că respectivele accidente de muncă au fost unele uşoare, În Gorj neînregistrându-se, „până la această oră, accidente de muncă în masă şi grave”. În ceea ce priveşte prevenirea acestora, Temelescu a precizat că a fost constituită, încă din 1999, „o comisie de securitate pentru ortaci”. Din această comisie fac parte sindicalişti şi reprezentanţi ai Societăţii Naţionale a Lignitului Oltenia (SNLO). „În anul 2005, s-au cheltuit 75 de miliarde lei vechi din bugetul SNLO în vederea prevenirii evenimentelor nefaste ce pot avea loc. Au fost achiziţionate echipamente de protecţie pentru ortaci şi pentru angajaţii din cariere şi au fost ajutaţi minerii care au suferit accidente de muncă în cursul anului trecut”, explică Viorel Temelescu. Acesta a mai precizat că „cele mai frecvente accidente care au avut loc au fost cauzate de nerespectarea normelor de protecţie a muncii pe care fiecare salariat se angajează să le respecte”.

LOREDANA ECOVIŢĂ

Ecoul durerii dramei de la mina Anina

Foşti şi actuali mineri din municipiul Motru deplâng soarta minerilor dispăruţi în explozia de la mina Anina. Disponibilizaţii spun că asupra mineritului s-a abătut un blestem, deoarece plăţile compensatorii s-au dovedit a fi praf în ochi, iar lipsa alternativelor economice - abonament la sărăcie.
Municipiul Motru se confruntă cu o recesiune economică severă, tocmai pentru că, prin reducerea şi restructurarea locurilor de muncă, s-a redus simţitor numărul salariaţilor şi implicit puterea de cumpărare a familiilor. S-au întâlnit frecvent cazuri în care foşti mineri au încercat să se apuce de afaceri. Foarte puţini au reuşit să întreţină o masă pe piaţă, unde să vândă alimente sau mărfuri ieftine. Unii au încercat să găsească de lucru la noua elită economică, unde nu au mai beneficiat de salariile din minerit şi, din această cauză, majoritatea au abandonat munca. Alţii au făcut şi mai fac taximetrie clandestină, încropind venituri de subzistenţă. O bună parte au vândut tot ce aveau şi au plecat în localităţile natale. Situaţia actuală a municipiului Motru este explicată cel mai bine de uriaşa datorie la facturile de întreţinere.
În aceste ultime zile, pensionarii din minerit şi disponibilizaţii din Motru şi-au pus pe tapet nemulţumirile. Din 1997, de la primele disponibilizări, când în mineritul motrean şi unităţile anexe lucrau peste 17.000 de angajaţi, în anul 2006 abia dacă mai lucrează 3.500-4.000 de angajaţi, incluzând firmele private din domeniul mineritului. În multe familii nici copiii nu au mai putut fi susţinuţi la şcoli. Autorităţile locale nu au un studiu sociologic de impact al consecinţelor restructurării mineritului pe termen mediu şi nici nu l-au comandat. Toată lumea aşteaptă de undeva investitorii şi îşi leagă speranţele de aducţiunea de gaze, la care se lucrează în prezent în municipiu. Microcarierele şi firmele locale de prestări servicii în minerit nu pot acoperi solicitările de locuri de muncă, nu pot oferi venituri mai mari, peste nivelul de subzistenţă, n-au siguranţă şi nu oferă perspective.
Cu toate acestea, mai există optimism care, din nefericire, este zdruncinat din când în când de veştile sumbre ale unor sacrificii provocate de lipsa de investiţii în condiţiile de muncă. Minerii spun că ei au plătit cu viaţa lipsa de profesionalism a unei birocraţii supraprofesionale, care şi-a urmărit numai interesele proprii şi nu s-a preocupat de soarta mineritului.
Ei spun că gesturile tardive ale autorităţilor nu pot înlocui valoarea umană a celor dispăruţi, care odată ucişi de un minerit rudimentar intră doar în anonimatul statisticii.

C. BUNILĂ

Atenţie unde parcaţi !

Primele maşini ridicate şi duse la Transloc

Trei şoferi au fost ieri „norocoşii” care au devenit pentru câteva ore simpli pietoni pentru că şi-au lăsat maşinile parcate aiurea. Acţiunea anunţată din timp de P5rimăria Târgu Jiu în privinţa ridicării maşinilor parcate ilegal a început ieri la prânz, dar nu în forţă pentru că autorităţile mizează pe înţelegerea şoferilor şi pe disciplinarea acestora. Câteva exemple erau însă necesare pentru ca vorbele spuse în conferinţe de presă să nu rămână fără acoperire.
Poliţişti comunitari şi angajaţi ai Transloc au mers ieri pe teren, adică pe străzile oraşului, pentru a vedea cum se prezintă lucrurile. Evident că desfiinţarea anul trecut a serviciului de blocaje roţi le-a permis şoferilor să parcheze ca în vremurile „bune”, vremuri care rămân în istorie. O maşină de tractat auto închiriată cu 500 de euro pe lună îşi face de ieri treaba. Şeful Transloc Vasile Căilean a dat asigurări că oamenii săi şi ai lui Ion Tudor, de la Poliţia Comunitară, nu au un plan pentru blocat roţi sau ridicat maşini.
„După cum observaţi, am vrut să arătăm în prima zi că putem ridica maşini oriunde le găsim parcate ilegal. Nu vrem însă să le luăm oamenilor banii, pentru că taxa de 1 milion de lei vechi este totuşi o sumă, dar vrem să îi conştientizăm că trebuie să îşi lase maşinile în locurile permise pentru că toţi ne dorim un trafic civilizat”, a menţionat Căilean. Una dintre cele trei maşini săltate ieri era lăsată de proprietar pe trecerea de pietoni din CAM, celelalte două fiind parcate chiar lângă semnele prin care şoferilor li se aduce la cunoştinţă că nu au voie să oprească pentru că le sunt ridicate autoturismele. Astfel de semne au fost însă nebăgate în seamă până acum.
Maşinile ridicate ieri aveau uşile descuiate, semn că şoferii urmau să revină în scurt timp. Acest aspect se verifică la fiecare autoturism şi se trece într-un proces verbal întocmit de poliţiştii comunitari. „Noi mergem în teren pentru că s-ar putea să mai fie şi şoferi nemulţumiţi de măsura aplicată. Facem fotografii din mai multe poziţii şi sigilăm autoturismul tocmai pentru ca şoferul să nu spună că i-a dispărut ceva din ea”, spune Ion Tudor.
Aşadar, de ieri, o maşină galbenă pe care scrie mare că este folosită la ridicări auto poate fi văzută uşor prin oraş. Şoferii care se gândesc la şansele mici de a avea de a face cu respectiva maşină pot să ştie că o roată blocată îi costă 25 lei noi, iar un autoturism ridicat şi dus în curtea Transloc este dat înapoi doar după plata unei amenzi de 100 RON. Zilele de întârziere după 48 de ore se sancţionează cu câte un euro. Deocamdată „sistemul funcţionează”, rămâne de văzut dacă până în primăvară şoferii se redisciplinează sau riscă să îşi dea o parte din salariu pentru o parcare făcută în grabă şi fără atenţie.

GIGI CIUNCANU

Parcul Naţional „Defileul Jiului”, administrat de Direcţia Silvică Gorj

Parcul Naţional „Defileul Jiului” are o suprafaţă totală de 11.127 hectare, fiind amplasat în Gorj şi Hunedoara. Judeţul nostru deţine cea mai mare suprafaţă, respectiv 10.637,4 hectare. Parcul se situează în partea de vest a Carpaţilor Meridionali şi cuprinde cele mai sălbatice chei tranversale ale Carpaţilor. Este lipsit de localităţi şi este străbătut de la nord de DN 66 Filiaşi-Deva şi calea ferată Bumbeşti-Livezeni.
„Administraţia acestuia se va realiza de către Direcţia Silvică Gorj ce va întocmi regulamentul de funcţionare şi planul de management al parcului, cu prevederi obligatorii pentru societatea civilă”, au anunţat reprezentanţii Agenţiei pentru Protecţia Mediului Gorj.
În vederea realizării ecoturismului, administratorii drumurilor publice vor amplasa indicatoare rutiere pentru semnalizarea adecvată a rutelor către Parcul Naţional „Defileul Jiului”. Totodată, autorităţile administraţiei publice locale împreună cu administratorul Parcului vor lua măsurile necesare în vederea conservării patrimoniului natural şi arhitectonic tradiţional, prin elaborarea de proiecte tip pentru construcţiile din zonă care să conţină elemente de arhitectură tradiţională locală.

C. POPA

Iarna asta…

A venit şi miezul iernii, cerul prinde să ne-ncurce,
Un dulău cu toată haita, muntele încep să-l urce.
Îl urcau şi mai devreme, însă mare-a fost zăpada,
N-a avut cin' să rezolve, nici parcările nici strada.
Într-un chef au stat edilii, nicidecum nu le-a păsat
Că turişti din toată ţara s-au crucit şi au plecat!
Tot acum, în toiul iernii, Călinoiu de-astă dată
A făcut cum a făcut şi-a ieşit basma curată…
Din transporturi, din cărbune, din auto, din vagon,
Apăru în iarna asta, în Turceni un nou baron!
Toată iarna, invitat, casele să şi le scrie
A pus-o mereu în coadă, cu piciorul său Mischie…
Iarna asta, în suspine, partidu-l lăsă Bejat.
Tot în iarnă „s-a plantat” un Gorun la rectorat.
Simescu de la bulău prins cu musca pe căciulă,
Fredona în pragul iernii „gaşca mea, gaşcă fudulă”.
Cânta Goe la curcani: „dulce-i scaunul ca mierea”
Îi trase ţeapă lui Manta şi îşi prelungi şederea…
Le aduse la copii, zâmbetul şi bucuria,
Dăruindu-le de toate, doamna Băsescu Maria!
Lăsând „frig” în prefectură, nea' Ilie a plecat
Făcându-i loc Lelioarei şi vechiului cocoşat…
Cu trădători şi hiene „Grimex-ul” cade-n mormânt,
Braţul legii îngheţate are ultimul cuvânt.
Ozeneul apărut sus pe cer la Bălăneşti
A scos toată lumea-n stradă, din CAM la Dăneşti.
Surpriză-n toiul iernii: în anale s-a văzut
Că în Stoina, în Cetate, Decebal a fost născut!
Cum primarul lăsă mintea adunată pe făraş,
A „jignit” cu prime grele toţi edilii din „oraş”!
Într-un meci, în pragul iernii, regele prealăudat
În disputa cu ”Petrolul” a căzut îngenuncheat.
Cu un tip recalcitrant, tăbărât pe el grămadă,
Emil Moţa s-a trezit hărţuit în plină stradă…
Nu se pot cuprinde toate, mai sunt multe despre iarnă,
Precum fulgii din văzduh, răul prinde să se cearnă.
Fac apel la oameni care au părul aproape nins:
-Voi nu vedeţi lăcomia unde dracu v-a împins?
Nici nu văd cum mai ieşiţi din întunecimea ceţei,
Contaminând pe cei care sunt în primăvara vieţii…
Lăsaţi deoparte hoţia şi impertinenţa crasă
Dacă vreţi să apucaţi primăvara pe acasă!

NELU POCHEA