Strămutaţii de lux răspund

Gorjenii, dar şi restul românilor, au auzit destul de multe despre strămutaţii de lux. Aceştia au ţinut prima pagină a „Impact-ului” mai bine de o jumătate de an în 2004. Nu sunt creaţia noastră, dar sunt descoperirea redactorilor acestui cotidian. În acea perioadă am semnalat în presă mai multe cazuri dintre care unele sunt penale. Dintre toate aceste cazuri cel mai impresionat este, totuşi, al fostului director al CNLO, Ion Vulpe, care este proprietarul celei mai mari şi luxoase case din cartierul Primăverii. Cum două strămutări nu erau suficiente pentru a acoperi cele aproape 20 de miliarde cât s-au investit în casă, Vulpe a apelat şi la şpăgi care să acopere diferenţa şi aşa destul de trasă de păr în interesul său.
Unul dintre strămutaţii noştri de lux este chiar inspectorul guvernamental Alexandru Busuioc, de loc din Craiova, la vremea respectivă răspunzând în faţa guvernului pentru Gorj şi Vâlcea. Despăgubirea sa de la o suprafaţă de 200 mp de bojdeucă la 700 mp de vilă în toată regula este, totuşi, prea mult. Este exagerat şi acolo nu se poate vorbi decât de un adevărat jaf. Unul în faţa căruia sicilienii ar fi invidioşi. Este bine că procurorii şi-au îndreptat de această dată atenţia şi asupra firmelor care asigurau expertizele şi proiectele, acestea fiind principalele vinovate de furtul din banii companiilor miniere.
Dacă s-ar studia bine s-ar vedea că un institut din Craiova s-a ocupat de toate mişmaşurile, de parcă în Gorj nu ar exista specialişti capabili să lucreze pentru societăţile de stat cu profil minier. Dar nu a fost interes de a se lucra corect, cu cei din Craiova treburile fiind tranşate pentru ca aceştia să lucreze cum li se cere, bineînţeles fiind plătiţi foarte bine pentru o asemenea prestaţie în favoarea conducerii CNLO şi în defavoarea statului român.
La vremea respectivă analizam că vor fi cazuri cu condamnări penale, dar şi cazuri în care nu există încălcări ale legii. Cazul Călinoiu dovedeşte că nu există probe că s-ar fi încălcat legea. Dar la Busuioc s-a întâmplat acest lucru, lăcomia fiind foarte mare. Acest dosar este un merit şi pentru poliţişti şi pentru procurori, dovedindu-se că, până la urmă, oricine răspunde în faţa legii pentru fărădelegile săvârşite. Este adevărat că unii plătesc doar în faţa Domnului, dar nu am văzut nici un astfel de îmbogăţit ilegal fericit. Ei nu dorm noaptea ca oameni cinstiţi, stând cu frica la gândul că oricând un ziarist sau un poliţist îl va întreba cu privire la faptele sale.
Ca să nu mai vorbim că astfel de oameni sunt şantajabili. Ei pot deveni marionete în mâinile unor persoane şi mai rău intenţionate decât ei. Şi atunci pericolul este şi mai mare, consecinţele faptelor fiind şi mai grav.
Este un semn bun că anchetele „Impact” au scos fărădelegile la iveală şi este bine că se dovedeşte încă o dată că în paginile acestui ziar se scrie adevărul chiar dacă pentru unii este supărător. Se dovedeşte că nu suntem şi nu am fost un ziar de scandal, ci un ziar de informaţie şi atitudine, care a semnalat şi luat poziţie atunci când a trebuit.