La Complexul Energetic Turceni se prefigurează deja imaginea unui baron local, mai ales că Nicolae Simionescu seamănă la figură cu fostul baron de Gorj, Nicolae Mischie. Diferențele între cei doi sunt, totuși, destul de mari. Nicolae, primul baron de Gorj, era deștept, dar nu învârtea atâția bani precum baronul de Turceni. Bineînțeles că atunci când ajung baroni nu i-a întrebat nimeni dacă au ceva în cap și nici n-au dat vreun examen.
Primeam ieri de la CE Turceni adresă prin care mi se atrăgea atenția asupra eficienței activității economice din această societate de stat. Probabil la editorialul în care atrăgeam atenția asupra politicii de a dezvolta economic alte județe în loc de a sprijini Gorjul. Și nici nu se poate spune ceva de Gorj pentru că Elena Zamfir, persoana care se ocupă de Imagine și Relații cu publicul la CET, este din Craiova. Așa că domnia sa nu are de unde să știe unde este comuna Schela și ce probleme sunt acolo sau că acolo a fost singurul zăcământ de antracit din România. Sau poate nu știe nici ce este antracitul.
Elena Zamfir nu are cum să știe cum nici directorul ei Simionescu nu știe ce este aia lege și prevederi ale legii. La Turceni, banii publici sunt încredințați după ureche sau după cum zornăie buzunarul directorului. Licitația pentru transport cărbune din 2005 a fost anulată în mod dubios în momentul în care unele firme au venit cu prețuri sub prețurile cu care lucrau apropiații lui Simionescu.
Astfel s-a făcut, în primul rând, firmei vestitului om de afaceri Bârcină. Dar nu vestit pentru că a făcut bani mulți muncind, ci țepuind. Firma acestuia este înființată abia la o lună de la data licitației anulate, dar, pe lângă asta, nimic nu a împiedicat să se atribuie prestarea de servicii transport cărbune unei firme inexistente. Dar când interesele sunt altele de ce să nu plătești 20.000 lei în plus la tona de cărbune transportată dacă fiecare își are partea. O parte care se calculează în miliarde de lei și care se obține foarte ușor.
Dar directorul Simionescu îmi spunea în urmă cu două săptămâni că nu-l interesează legea și că ziariștii nu sunt procurori sau polițiști. Și are dreptate că nu suntem organe de anchetă. În schimb, putem arăta unde se fură. Și se fură grav de tot.
Sub masca unor evenimente, precum grevele, se nasc afaceri mari prin care normele legale sunt eludate. Astfel, la Turceni, nici nu se mai știe de când nu s-a mai ținut licitație pentru transport cărbune. Ca să nu vorbim că nu ai loc de firmele lui Bălan sau Izvoranu care sunt agreate de conducerile din minerit și energie. De ce ? Asta vom prezenta în timp în ziar pentru că gorjenii trebuie să știe de ce nu au locuri de muncă.
Spuneam în urmă cu două zile că la Rovinari doar 10% se lucrează cu firme din afara județului, ceea ce înseamnă că se creează locuri de muncă în Gorj. În același timp, la Turceni, pentru același tip de lucrări, circa 60% se lucrează cu firme din afara județului, iar aceste procente înseamnă mii de miliarde. Ceea ce dovedește că se pot efectua lucrări cu firme din Gorj, dar nu se poate. Și nu se poate pentru că se lucrează nelegal, fără licitații, banii fiind împărțiți acolo unde sunt interese. Simionescu știe!
