Tăriceanu acuză CSM şi Parchetul de lipsă de eficienţă în justiţie

Deciziile surprinzătoare adoptate în cazul diferitelor dosare şi durata prelungită a unor procese demonstrează că, în prezent, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) nu este capabil să asigure eficienţa actului de justiţie, cu posibile efecte grave asupra momentului aderării la UE. Declaraţia a fost făcută de premierul Călin Popescu Tăriceanu şi susţinută de ministrul de Justiţiei, Monica Macovei, luni, la finalul şedinţei de evaluare a corupţiei, cei doi oficiali arătându-se dezamăgiţi de punctele de vedere, considerate nerealiste, exprimate în timpul discuţiilor de CSM şi Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

„Senzaţia mea este că, astăzi, Consiliul Superior al Magistraturii dă dovadă că nu este capabil să asigure eficienţa actului de justiţie. Asistăm în continuare la decizii absolut surprinzătoare, care lasă loc la foarte multe bănuieli privind corectitudinea judecătorilor faţă de cauzele pe care le au în soluţionare", a spus Tăriceanu, la finalul discuţiilor.
El a acuzat CSM şi Parchetul de lipsă de eficienţă în actul de justiţie, apreciind că atitudinea nerealistă a celor două instituţii în ceea ce priveşte soluţionarea marilor cazuri de corupţie poate avea consecinţe politice incalculabile, marcate printr-o eventuală amânare pe termen nedefinit a momentului aderării României la Uniunea Europeană.
O primă problemă apărută din cauza lipsei de eficienţă a justiţiei este procesul prelungit pentru deblocarea operaţiunilor de identificare a animalelor conform regulilor UE - obligaţie asumată în negocierile de aderare, fără atrage însă amânarea aderării -, ceea ce va împiedica România să respecte termenul convenit cu oficialii europeni privind finalizarea acestor proceduri.
„Cu amărăciune, mi se pare că realitatea noastră, care ne confruntă cu problemele zilnice, este diferită de realitatea pe care o văd cele două instituţii. Astăzi am aflat, oarecum cu surprindere, că la nivelul CSM se apreciază că rezultatele în justiţie sunt bune. Când lui Bivolaru i se acordă azil politic în Suedia pentru că libertăţile fundamentale ale individului nu sunt respectate în România, este dovada cea mai pregnantă că justiţia nu funcţionează. Când fratele unei victime de la Iaşi intră într-o procedură de investigaţie care-l duce în faza de a fi bolnav psihic, ne dovedeşte iar că justiţia nu funcţionează bine”, a afirmat Tăriceanu.
El a remarcat lipsa unor decizii în alte dosare importante, precum privatizările efectuate în anii anteriori, inclusiv în cazul societăţii Alro, sau în acuzaţiile de evaziune fiscală şi deturnări de fonduri.
Remarca premierului a fost susţinută şi de ministrul Justiţiei, care a apreciat că, în 2005, CSM nu a transmis nici un semnal de responsabilitate în ceea ce priveşte actul de justiţie, creând senzaţia că membrii săi înţeleg independenţa prin posibilitatea "de a face ce vor în domeniu".
Şeful Guvernului s-a declarat surprins şi de faptul că CSM a fost reprezentat la discuţiile de la Palatul Victoria de secretarul general al instituţiei, şi nu de preşedintele Dan Lupaşcu, arătând că ar fi fost de dorit ca şeful Consiliului să fie prezent la o dezbatere de importanţă naţională.
El a anunţat că va monitoriza foarte atent modul în care Parchetul şi CSM se implică în dosarele importante de corupţie şi crimă organizată, precizând totodată că va cere ministrului de resort să facă uz de prerogativele legale privind sancţionarea administrativă a "persoanelor care dau dovadă de ineficienţă, rea-voinţă şi lipsă de interes" în eficientizarea actului de justiţie.
Întrebat dacă se impune înlocuirea în funcţie a procurorului general al României, premierul a evitat să se pronunţe, precizând doar că se va mai aştepta o anumită perioadă pentru ca marile dosare să fie rezolvate, dar că cineva va trebui să răspundă în cazul în care această perioadă se va prelungi excesiv de mult.
Singurul reprezentant al sistemului judiciar de care premierul Tăriceanu s-a declarat mulţumit a fost şeful Departamentului Naţional Anticorupţie, al cărui punct de vedere a fost considerat mai puţin evaziv decât prezentările CSM şi ale Parchetului instanţei supreme.

M.F.