UM 02150 Mangalia, cuibuşor de nebunii

„Daţi-mi dosarul şi îl fac public”, spunea cu hotărâre Traian Băsescu în august 2006, sigur pe el că securiştii de la Serviciul de Informaţii Externe nu îl vor trăda. După circa doi ani de la această declaraţie şi după ce a încercat să tragă foloase politice din dosariada CNSAS, Băsescu nu mai este aşa tranşant.
Mugur Ciuvică i-a cerut preşedintelui să îşi facă publice cartea de muncă şi dosarul profesional. Nu este prima oară când Grupul de Investigaţii Politice încearcă să ajungă la mapa profesională a marinarului. Cu ceva timp în urmă, Ciuvică a atins dosarul băsescian, dar a rămas doar cu coperţile în mână. A urmat un proces şi un flit direct în nasul gipului. A trecut o dosariadă, câteva deconspirări de răsunet şi mai multe maziliri în cadrul serviciilor secrete. Oamenii au început să vorbească.
În 21 ianuarie 2008, Administraţia Prezidenţială a refuzat să pună la dispoziţie documentele solicitate de GIP pe motiv că acestea ar cuprinde informaţii cu caracter personal. La CNSAS au ajuns doar resturile dosarului de colaborator al lui Traian Băsescu nr. 3.990 şi procesul verbal de distrugere al acestuia.
Nimeni nu s-a gândit încă să bată la poarta fostei UM 0195 Contraspionaj Extern din strada Dianei, spate-n spate cu institutul GEOTEC, să ceară rapoartele semnate de Silvian Ionescu sau Marin Atonescu la Anvers. Cuplul de generaloizi ai Securităţii de la conducerea SIE Predoiu-Sarcă stau cu fundul pe dosarul prezidenţial. Vasile Sarcă a lins  ani de zile rapoarte la departamentul Arhivă din cadrul Direcţiei Secretariat SIE (unde se află toate dosarele sensibile nepredate la CNSAS). I-a dat documentele compromiţătoare despre Băsescu, şefului său Silviu Predoiu, imediat ce acesta a fost numit la comanda Direcţiei Generale de Protecţie Internă.
Au rămas microfilmele şi Registrul Jurnal pentru reţea informativă al UM 02150 Mangalia, unde preşedintele nostru figurează drept colaborator al Securităţii. Nici că putea fi altceva de vreme ce UM 02150 era înainte de ‘89 Comandamentul Marinei Militare şi ţinea de Direcţia a IV-a Contrainformaţii Militare a Securităţii Statului. Unitatea a funcţionat o vreme la Mangalia, port militar cu o importanţă deosebită pentru contrabanda cu armament în direcţia ţărilor arabe şi africane, după care s-a mutat la Constanţa. Dar despre toate acestea ne pot povesti foştii şefi CI-ului din perioada de tristă amintire: Hornea Stan sau Săuca Ioan. Cine ştie ruseşte, poate găsi informaţii despre marinar şi în arhivele de la Moscova, în sediul de pe strada Ilinka, pentru că unul dintre ceişti le dădea rapoarte complete prin soţia sa Evelina.
Frumoase şi deştepte rusoaicele astea!