Mineriada pariziană a lui Miron Cozma

Nu mai e nici Miron Cozma ce era odată! La chemarea sa haiducească nu mai răspund mii de mineri, cum se întâmpla în anii ’90, ci o mână de oameni, mai degrabă curioşi să-l vadă pe celebrul puşcăriaş decât nerăbdători să i se alăture.
Descins în Valea Jiului, acolo unde impusese teroarea în anii ’90, Cozma şi-a încercat norocul, mai întâi, la Lupeni. El a organizat un miting în sprijinul a trei tovarăşi de golănii sindicale, Vasile Lupu, Constantin Creţan şi Dorin Loiş. (A nu se înţelege că orice acţiune sindicală este o golănie; discutăm aici despre mineriade şi alte asemenea porniri infracţionale). A fost doar începutul: la jumătatea lui martie, Cozma Răcoare va descinde la Târgu-Jiu, unde speră să-şi închege cu mai mult succes mineriada politică.
La mitingul de la Lupeni nu s-au strâns nici o sută de oameni, fapt care l-a înfuriat pe bezmetic, mai ales că venise cu gândul de a se lansa spectaculos în arena politică. „Celor care sunt aici le mulţumesc, iar celor care nu sunt aici nu le mulţumesc”, şi-a vărsat fierea tovarăşul de mineriade al lui Ion Iliescu. Şi a continuat pe acelaşi ton frustrat: „Vin de la Paris şi acolo m-au întâmpinat mai mulţi decât sunteţi voi aici. Voi – pentru care am făcut eu puşcărie…”
Vai, vai, vai… Carevasăzică, renumitul infractor a avut parte de o primire entuziasmantă la Paris… Te pomeneşti că s-au aliniat franţujii pe Champs-Elysees, aclamându-i trecerea pe sub Arcul de Triumf şi îmbrăcându-l în buchete de flori…
Deşteptaaaaa-rea! Bă, puturoşilor, aici e Rahova, nu e pension – ‘nţeles? Hai, fiecare cu gamela lui, altfel rataţi porţia pe ziua de azi. Şi să nu dea dracu’ să ascundeţi iar telefoanele mobile în varza călită sau în pilaful cu pui! Hai, în ordine, câte unul la mine fuge: Miron Cozma… Fane Spoitoru… Sile Cămătaru…
Mă rog, ce-a fost a trecut. Acum ne plimbăm, facem „travel”, voiajăm la Paris. Iar parizienii, înnebuniţi că n-au mai văzut un aşa personaj măreţ de la Napoleon încoace – un Bonaparte cu lămpaş şi târnăcop -, îl aclamă câtă frunză, câtă iarbă. Îl aclamă? Oui, Madame, oui, Monsieur, dar responsabile cu aplauzele par a fi doar „les femmes d’Apaca”, o-la-la, „nu vrem bani, nu vrem valută / vrem ca Cozma să ne… voila!”. Şi de ce-l aclamă? Pentru că a eliberat Place de l’Universite, mă rog, Place de la Concorde… sau Place Pigalle… de teroarea studenţilor şi a golanilor… oui, „les gueux”… Vive Miron! Vive la France! Vive la liberte! Vive Cozma l’Eliberateur!
Dreeeeepţi! Deţinutul Cozma, unde-ţi umblă mintea, la Paris? Culcat! Drepţi! Culcat! Drepţi! Culcat! Ei, drăcia dracului, ne-am şmecherit… am ajuns să visăm mineriade la Paris… Hai, drepţi! Culcat! Drepţi! Culcat!...