Secrete pe bani publici

Parcă n-aş mai fi vrut să insist în acest colţ pe problemele iscate la Universitatea „Constantin Brâncuşi” de existenţa lui Adrian Gorun. O existenţă care, din păcate, este foarte nocivă pentru viitorul acestei instituţii de învăţământ superior. Ideea de a institui secretizarea informaţiilor ce privesc activitatea UCB, care este o instituţie publică, este, însă, o dovadă că lui Gorun nu-i convine că adevărul despre porcăriile pe care le face apare în presă şi, astfel, oricine poate afla cum acesta îşi bate joc de banii publici adunaţi cu greu de la contribuabili şi de la studenţi.
Cel mai mult l-a deranjat pe Gorun că factura telefonică a instituţiei a ajuns la presă şi s-a văzut ce relaţie specială are cu Magda Jianu, vorbind cu aceasta şi de 25 de ori într-o zi. Mă întreb ce activitate au mai avut timp să desfăşoare cei doi, ea la Universitate şi el la minister, dacă au discutat de atâtea ori. Ca să nu vorbesc că ambii au mai avut, în aceeaşi zi, nenumărate convorbiri telefonice şi cu alte persoane.
Este trist, însă, că Adrian Gorun, în loc să aplice legea, scorneşte regulamente care duc la încălcarea legii. Mă mir şi că pe Chiriţescu nu l-a dus mintea mai mult ca pe Gorun şi a putut să-şi pună semnătura pe nota impusă de prostia rectorului. Poate ar fi mai bine formulat hoţia în loc de prostia, pentru că nu văd alt motiv de ascundere a unor informaţii ce privesc banul public decât cel al aranjamentelor făcute de Gorun şi compania pentru a-şi asigura un viitor prosper.
Singura variantă de a secretiza ce vrea Gorun ar fi ca acesta să aducă bani de acasă şi să susţină el financiar Universitatea, altfel orice cetăţean având dreptul să afle ce se întâmplă în această unitate de învăţământ. Chiar mai mult, Gorun nu are dreptul să invite la conferinţele de presă doar presa favorabilă, el fiind plătit din bani publici, iar instituţia fiind susţinută din bani publici. Din păcate cu sau fără această notă, Universitatea „Constantin Brâncuşi” a ajuns un fel de puşcărie de unde nu iese nici o informaţie de interes public, ci doar sudălmi adresate de aşa-zisul rector celor care-l incomodează.
Sunt curios acum dacă Gorun se va descurca şi va avea de unde să achite, în continuare, megasalariile pe care le-a acordat celorlalţi profesori din Universitate pentru ca aceştia să-l suporte şi să-i accepte tot ceea ce doreşte să facă. Cert este că, niciodată, Senatul UCB nu a avut o mai slabă personalitate ca acum când s-a transformat într-o adunătură bine stabilită, capabilă doar să ridice mâna atunci când o cere Adrian Gorun.
Vorbim de o instituţie de învăţământ superior din care studenţii ies, de cele mai multe ori, fără a învăţa decât să se războiască, să-şi duşmănească pe cei care le sunt colegi şi să scrie o reclamaţie la adresa celorlalţi. Ce se întâmplă la UCB nu are nici o legătură cu logica, bunul simţ şi credinţa creştină. Singurul element primordial este beneficiul lui Gorun şi al câtorva persoane şi nu înţeleg de ce cadrele didactice din conducere nu pot şi nu vor să facă ceva pentru binele Universităţii şi pentru imaginea lor.