Așadar, ne-a mințit! Ne-a mințit ca ultimul țepar de la colțul străzii: hai, mânca-ți-aș, să-ți dau blugi a mai bună calitate, dă repede banu, să nu ne umfle gaborii! - dar când ajungi acasă constați că nu sunt blugi, ci un sul de cârpe învelite în ziare.
Ne-a tratat ca pe ultimii fraieri - țară de proști ce suntem! -, iar acum continuă să ne sfideze din scaunul de ministru. Se numește Ludovic Orban și pare să aibă rezerve nelimitate de nesimțire.
Cunoașteți povestea: anul trecut, înainte de Crăciun, ministrul Transporturilor a produs un accident rutier în centrul Capitalei, la doi pași de zidurile Palatului Cotroceni. S-a întâmplat într-o zi de duminică, pe o ninsoare ca-n povești. Am aflat cu toții, însă, după mai bine de o zi, pentru că domnul Orban a încercat să ascundă accidentul așa cum pisica își ascunde mizeria în nisip. Apropo: ați văzut privirea unei pisici prinse în flagrant? E o privire pe cât de speriată, pe atât de vinovată. Se explică atunci de ce Ministrul Minciună a ales să se ascundă câteva zile: pentru ca lumea să nu-i vadă privirea vinovată.
La început, domnul Orban a negat însăși existența accidentului. Mare greșeală: filmulețul unui amator și apelurile telefonice de urgență au demonstrate contrariul.
Apoi, strâns cu ușa evidenței, a doua zi a raportat accidentul la Poliție, dar i-a mistificat ora: cică se întâmplase pe la 18.00, când de fapt era vorba de ora 14.00. Explicația e simplă: omul știa că, dacă raportează accidentul în termen de 24 de ore, scapă cu permisul nesuspendat. Și cum trecuseră mai mult de 24 de ore, s-a gândit să schimbe un pic fusele orare, mutând capitala României pe undeva prin Siberia. Vorba aia: ce mai înseamnă patru ore în ziua de azi? Și ce mai contează că în decembrie, la ora 18.00, e întuneric beznă, iar pe imaginile apărute ulterior aveam să vedem un Orban agitându-se, după accident, ziua-n amiaza mare?
Aici, Ministrul Pinocchio a procedat precum fotbaliștii din țările bananiere, care spun că au 20 de ani chiar dacă mămica lor i-a născut cu 30 de ani în urmă! Măcar pe ăia, înainte să-i angajezi, poți să-i controlezi la dinți ca pe cai, dar pe domnul ministru s-avem pardon
Minciunile au fost demontate una după alta, însă cea mai mare dintre ele a mai avut de așteptat. Orban a susținut mereu și continuă să susțină și acum, împotriva oricărei logici că în nefericitul accident din decembrie nu a existat nicio victimă. La început nu a văzut pe nimeni, apoi și-a amintit că pe trotuar plângea o fată
Dar ce pățise, săraca? Alunecase, vai!, și căzuse pe gheață, deși în jur nu era nici un centimetru de gheață, ci doar zăpadă proaspăt așternută
Mărturiile au curs în serie, vorbind despre fata de 14 ani Simona Todean lovită de mașina lui Orban și despre banii plătiți de ministru pentru a obține tăcerea familiei victimei. Procurorii au continuat însă investigațiile, iar concluzia e necruțătoare: în accidentul de pe Șoseaua Cotroceni, ministrul Orban a lovit-o pe tânăra Simona Todean, care a avut nevoie de două zile de spitalizare. Punct!
Punct? S-o credem noi. Deși o instituție a statului a lămurit problema la nivel oficial, confirmând informațiile presei, Pinocchio de la Guvern continuă să susțină contrariul. Atâta putere de minciună, mai rar!
În vremuri de război, bărbații adevărați aveau o vorbă: luptăm până la ultimul cartuș! Și-și dădeau viața pentru patrie.
Acum, în tranziția bezmetică de la comunism spre democrație, un brav ministru liberal adaptează vorbele istorice după o filosofie originală: mințim până la ultimul cartuș! Și minte de îngheață apele guvernării.
