Ori
de câte ori sunt provocat să-mi dau cu părerea despre câte
o etnie din România (rromi, maghiari, germani) sau despre
câte o categorie socioprofesională (medici, profesori,
ingineri, juriști, economiști, politicieni, artiști, jurnaliști,
oameni de afaceri, agricultori, muncitori), vorbesc laudativ doar
despre 5% din ei și, despre restul, mă abțin. Mă abțin,
nu fiindcă aș avea o impresie proastă despre ei, ci pentru
că nu-i cunosc (n-au reușit să se facă cunoscuți prin faptele
lor și asta nu e vina mea). Dacă ne referim la jurnaliști
și politicieni, este cunoscut faptul că orice partid are
5% locomotive și restul vagoane și orice ziar are 5% dirijori
și restul orchestra. Despre politicienii-jurnaliști am
aceeași părere ca despre jurnaliștii-politicieni, dacă
sunt autentici, dacă nu-s pilitură (atrasă cu ușurință
de orice magnet politic sau jurnalistic). Oricum, la cazul
general, am o părere mai bună despre a doua categorie
decât de prima. Știți de ce? Știu că știți, dar vă mai
spun și eu o dată: pentru prima categorie, eticheta se
cumpără de cine are bani, iar pentru a doua se obține selectiv,
dintre cei mai valoroși. Și vă mai spun ceva: un jurnalist
care nu scrie clar, coerent și gramatical (deci, trebuie
să scrie necondiționat) este sancționat de marea comisie
de cititori, cu disponibilizarea neplătită, pe când
un «politician» cu bani care nu face nimic (deci, nu greșește
și nu deranjează pe nimeni) rămâne uitat în fotoliul de
parlamentar până se depune peste el praful uitării
și «cresc» păianjenii. Cu personajele (Șerban Nicolae,
Dan Ilie Morega, Gheorghe Gorun, Popa Valentin și Cristian
Tudor Pasti), etichetate de dv. ca politicieni-jurnaliști,
ați adus un afront jignitor (pentru care eu nu v-aș
ierta dacă n-aș ști că e provocare jurnalistică) locomotivelor
politice și dirijorilor jurnaliști. Cu excepția lui Pasti,
care este o locomotivă politică (ales prin vot uninominal),
restul sunt niște vagoane politice pe care viața îi va
retrage pe o linie moartă cât de curând. Dacă unii dintre
noi trăiesc mult timp și după moarte, aceste vagoane politice
vor «muri» cu mult înaintea morții. Nu-i vor mai saluta
decât vecinii, că n-au încotro, Anonim, Târgu Jiu.