În dosarul privind transportul de cărbune,

Istoria prejudiciului de la CE Turceni

Săptămâna trecută directori importanţi din conducerea Complexului Energetic Turceni au fost trimişi în judecată de către procurorii DNA pentru încredinţarea către trei firme, fără licitaţie, a serviciilor de transport cărbune. Cele trei firme care au fost desemnate să asigure transportul de cărbune auto la Complexul Energetic Turceni au semnat contractele pe fondul grevei CFR Marfă. Aceasta a fost găselniţa conducerii Complexului pentru a elimina, de fapt, CFR-ul din competiţie. Şi acest lucru se poate constata din încercările ulterioare ale CFR-ului de a-şi relua contractele, reducându-şi chiar şi preţul. Cei cinci directori au fost orbi şi surzi la toate aceste încercări, acceptând în schimb firme de apartament care nu şi-au îndeplinit comenzile nici măcar 50% din cât promiseseră. Să nu mai vorbim de utilaje pentru a transporta cărbunele, pentru că ele lipsesc cu desăvârşire.  Şi toţi se întreabă: „De unde provine prejudiciul de cinci milioane de euro?”. Le recomandăm să citească cele 150 de pagini ale rechizitoriului prin care Gavrilescu, Simionescu, Bîgu, Boca şi Bălăcescu au fost trimişi în judecată. Până atunci, vă prezentăm noi starea de fapt.

În documente momentul începerii infracţiunilor este 30.05.2005. Ceea ce s-a întâmplat înainte de semnarea contractului cu firma Elmerom Construct SRL arată de cine şi cum a fost gândită toată această afacere. În ziua respectivă, pe adresa Complexului Energetic apare o adresă din partea firmei Elmerom, cu sediul într-un apartament din Târgu-Jiu, prin care i se propune instituţiei publice o variantă de transport cărbune, în situaţia în care CFR Marfă intră în grevă. În acel moment, greva nu fusese declanşată, iar conducerea Complexului înregistrează scrisoarea de intenţie din partea firmei. În aceea vreme, acţionarii firmei înfiinţată cu nouă luni în urmă erau următorii: Sabin Stamatescu cu domiciliul în Bucureşti, Margareta Rasoveanu, din Târgu-Jiu, Winz Lutz Holger Gerd, cu domiciliul în Germania, Constantin Moşilă, angajat al firmei Olservim, Mădălina Berbecel, angajată a firmei Tursind Min SRL, Constantin Mitroiu şi Cristina Condescu, ultimii rude ale preşedintelui USMO, Marin Condescu. La 31.05.2005, rămân în societate doar Moşilă şi Berbecel, moment în care la statut adaugă şi obiect de activitate: transport auto cărbune. Până atunci, activitatea firmei Elmerom a fost aceea de arhitectură, inginerie şi servicii de consultanţă tehnică.
În baza scrisorii de intenţie, directorul comercial Dan Gavrilescu şi şeful Serviciului de Achiziţii Ovidiu Bălăcescu întocmesc un raport prin care arată avantajele economice ale transportului auto a cărbunelui comparativ cu transportul pe calea ferată. În 16.06.2005, directorul general de atunci, Nicolae Simionescu aprobă raportul şi dispune negocierea cu o singură sursă, deşi la Oficiul Registrului Comerţului erau înregistrate în acel moment 374 de firme în funcţiune care aveau ca obiect de activitate „transporturi rutiere de mărfuri”.
În următoarea zi, comisia de negociere şi reprezentantul firmei Elmerom, în documente Constantin Moşilă, deşi ulterior s-a constatat că acesta nu a participat la negociere fiindu-i falsificată semnătura, au stabilit un preţ de 82.000 de lei vechi/tonă. Negocierea nu a existat pentru că preţul propus de firma Elmerom a şi fost acceptat cu uşurinţă de reprezentanţii Complexului. Toate bune şi frumoase, astfel încât s-a bătut palma ca, până la sfârşitul anului 2005, pe ruta Peşteana-Turceni, firma Elmerom să asigure un transport zilnic de 3.000 de tone cu preţul respectiv. Prin acte adiţionale contractul a fost prelungit la neşfârşit până în 2006.

Solicitările CFR de renegociere, neînregistrate la CE

Istoricul firmei A şi Ral &Mara Severin este şi mai interesant. Firma a fost înfiinţată cu o lună înaintea semnării contractului cu Complexul Energetic Turceni şi nu a avut nici un fel de activitate. Acţionari ai firmei sunt Dorel şi Larisa Ciuţă din Severin şi nici această firmă nu deţinea utilaje de transport cărbune. Prin aceeaşi procedură de emitere a actelor adiţionale s-au prelungit contractele până în februarie 2006, preţul fiind tot de 82.000 de lei pe tonă, iar transportul zilnic trecut în contract era de 2.000 de tone/zi.
Cealaltă firmă CFR SSVM S.A., în care şi Ion Bârcină era acţionar, a încheiat în aceleaşi condiţii de forţă majoră contract de prestări servicii cu Complexul, fiind însă singura firmă care deţinea utilajele de transport. Negocierea preţului cu această societate este demn de cartea recordurilor. În timp ce firma lui Bârcină a venit cu preţul de 80.000 de lei pe tonă fără TVA, cei din conducerea Complexului au propus preţul de 82.000 de lei pe tonă. Pentru a nu cădea în penibil, angajaţii Complexului au fost „nevoiţi” să accepte preţul cel mai mic, pentru o cantitate de  50.000 de tone pe lună. Şi cu această firmă, Complexul a încheiat acte adiţionale cu nemiluita până în 2006.
De menţionat este faptul că încă din 28.06.2005 situaţia de forţă majoră încetase, CFR trimiţând adrese peste adrese pentru reluarea contractelor. Nicio adresă nu se mai află înregistrată la Complexul Energetic din partea CFR Craiova, documentele fiind recuperate de la firma interesată. Mai mult decât atât, CFR Marfă a propus un preţ de 85.000 de lei pe tonă, faţă de 105.000 de lei pe tonă cât fusese iniţial pe contract.
La prima vedere, având în vedere preţul CFR şi cel propus de firmele de apartament, oferta este mai convenabilă pentru transportul auto, dacă respectivele cantităţi la care se obligaseră să transporte erau şi efectuate. Din păcate, banii au fost încasaţi, iar contractele au fost îndeplinite într-un procent de 11%, 20% sau 50%. Să nu mai vorbim şi de pagubele colaterale aduse prin această afacere: un drum european distrus pentru a cărei refacere trebuie să suporte contribuabilul.

Împărţirea banilor

Prin atribuirea prin negociere directă a acestor contracte celor trei firme, Complexul Energetic Turceni a produs o gaură de cinci milioane de euro, prin cantităţile de cărbune transportat efectiv de aceste societăţi. Astfel, în 2005, firma Elmerom şi-a îndeplinit contractul doar în proporţie de 49,05%, iar pentru ianuarie-februarie 2006, 58,9%. Banii au fost încasaţi însă în totalitate, iar diferenţa de preţ rezultată stingându-se prin compensări.
La A şi Ral&Mara Severin, procentul a fost pentru 2005 de 11,81%, iar pentru 2006 de 20,24%.  Cei care au transportat mai mult au fost cei de la firma lui Bârcină care în 2005 au făcut un procentaj de 41%, iar pentru 2006 de 83,66%.
Schema îmbogăţirii reprezentanţilor celor trei firme este prin implicarea mai multor firme „prietene” cu Complexul din Turceni, cu SNLO sau USMO.
Societatea Elmerom,neavând nici un utilaj, a  subcontractat serviciile altor firme, respectiv Decont F şi F SRL Târgu-Jiu, firmă ce aparţine fostului şofer al lui Marin Condescu, totodată şi fin al acestuia, la un preţ de 75.000 de lei pe tonă, TPSUT Mehedinţi, la 70.000 de lei pe tonă, Carsori Trans Copăcioasa, la 75.000 de lei pe tonă şi Petrostar Com Craiova, la 55.000 de lei pe tonă. Procurorii constată că firma finului lui Condescu nu deţinea nici un utilaj, la fel şi cea din Copăcioasa. La rândul lor, firmele fără utilaje au subcontractat serviciile altor societăţi, toate încheiate fără număr şi fără dată, respectiv Rucotrans Târgu-Jiu, Gidazi Prod şi Lescaci Com SRL Negreşti-Oaş, toate la preţul de 55.000 de lei pe tonă.
Firmele Carsori din Copăcioasa şi Decont sunt administrate de aceeaşi persoană - Carmen Părău, iar firma Carsori încheie contract de subcontractare cu Decont, la 55.000 pe tonă, care, neavând utilaje, le dă societăţilor amintite mai sus. O afacere din care firmele care au subcontractat au câştigat procente bune doar din aceste tranzacţii. Toată afacerea era cunoscută de conducerea Complexului Energetic Turceni pentru că, într-un exces de prostie, Complexul virează în conturile subcontractorilor sumele de bani, fără să existe cadrul legal.
În aceleaşi condiţii şi societatea Ral & Mara încheie contracte de subcontractare cu Gidazi Prod Com Craiova, Luar Ram Severin, Kiss Impex şi Maluar SRL Severin, la preţurile deja ştiute de 55.000 de lei pe tonă. Singura societate care nu a subcontractat a fost cea a lui Bârcină.
Pentru a acoperi lipsurile provocate de transportul de cărbune ineficient, Complexul Energetic Turceni a fost nevoit să se împrumute de două ori de la rezerva de stat, pentru această faptă anchetatorii demarând un alt dosar penal.
Anchetatorii au declarat că cei care îşi pun întrebări legate de prejudiciul adus Complexului Energetic Turceni nu au decât să-l calculeze, luând în calcul toate aceste aspecte.
Preşedintele USMO, Marin Condescu, susţine că nu avea habar despre faptul că firma în care se aflau rudele sale şi angajaţii societăţilor înfiinţate de sindicate urmează să încheie contracte cu Complexul Energetic Turceni: „Nu ştiam despre Elmerom că urmează să încheie contract cu Turceniul şi nici despre alte firme care au făcut afaceri cu respectiva instituţie”, a declarat Condescu.

GABRIELA MLADIN