Gheorghe reloaded

Cred că nu mai este nevoie să reafirm poziţia subsemnatului faţă de aşa-zisul flagrant pus la cale de procurorul Gheorghe Constantinescu pentru a dovedi că primarul Vili Pasăre este şpăgar. Poziţia tranşantă în acest caz mi-a adus multe reproşuri, dar rămâne în picioare în ciuda deciziei procurorilor craioveni de a se renunţa la infirmarea primului-procuror Moţa. Personal, mi-au fost suficiente două motive pentru a mă simţi jignit de faptul că cei care au organizat flagrantul au fost nişte tâmpiţi. Unul este că nu putem vorbi de flagrant atunci când, în cârciumă, îi înmânezi cuiva un plic pe care, ulterior, îl pune pe masă lângă colegii de pahar. Al doilea este reprezentat de încercarea disperată a procurorului Constantinescu de a-l agăţa cu ceva pe primar, închipuind alte infracţiuni precum abuz în serviciu.

Spuneam atunci şi spun şi acum că abuzul se regăseşte la procuror, ca cetăţean cu drepturi depline al României simţindu-mă în pericol atât timp cât procurori nepregătiţi ca Gheorghe Constantinescu aplică legea în Gorj.

În mod sigur se va interpreta că-i ţin partea primului-procuror Moţa. În condiţiile în care poziţia personală se suprapune cu cea a prim-procurorului mi se pare normal să fie aşa. Constantinescu a instrumentat, probabil, cel mai prost dosar al său, fiind clar că a aplicat legea cu subiectivism, călcând peste cele mai elementare norme legale. Mai mult, în acest caz, cred că cel influenţat, material sau în natură, poate fi procurorul care a organizat flagrantul, în nici un caz Moţa nefiind capabil să se rişte într-un dosar atât de public. Greşeala lui Constantinescu a constat în crezul că presa va sări cu picioarele pe Vili Pasăre auzind că e vorba despre infracţiunea de luare de mită şi că va ridica pe el în slăvi. Din păcate pentru el, cu toate lipsurile şi greşelile care se regăsesc şi în presă, procurorul a fost mai prost ca noi şi nu ne-a putut duce de nas. Întrebarea mea este de ce acest Constantinescu mai este procuror, după ce a demonstrat, în mai multe dosare, că ori e prost, ori e subiectiv, nefiind normal să greşească de atât de multe ori în privinţa vinovăţiei mai multor persoane. Este clar că, văzându-l mai uşurel la minte, alţi procurori, vulpi bătrâne, îl folosesc pe Constantinescu în încercarea de a-l îndepărta pe Emil Moţa. Prim-procurorul, care are şi el o mulţime de greşeli, a mai deranjat şi a mai stricat unele jocuri ale grupurilor de interese atunci când a infirmat rezoluţiile colegilor săi procurori.

Prin circul care riscă să cuprindă Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj se dovedeşte că în rândul procurorilor sunt probleme, se plătesc poliţe, că se vrea înlăturarea lui Moţa, dar, cel mai strigător la cer, se dovedeşte că procurorii, adică oamenii care ne pot băga sau scoate din puşcărie, nu au minte. Ar fi de datoria celorlalţi procurori să se implice şi să aplaneze un conflict public ce aduce deservicii grave instituţiei Parchetului.