Exagerări
Se face mare tămbălău pe motiv că SC Artego SA a furnizat către complexele energetice din Gorj iaurt în valoare de câteva miliarde de lei. Mai mult, se face caz și pentru că s-au derulat contracte între societatea gorjeană și aceleași societăți de stat pentru furnizarea de benzi de cauciuc și servicii de vulcanizare. Bineînțeles aceste discuții au pornit de la București, de unde nu se cunosc problemele reale din județ. Artego este cea mai mare societate gorjeană privată având ca profil producția. De fapt, este singura care se află pe picioarele ei și cotizează sume importante la bugetul statului. În societate lucrează în acest moment aproape 3000 de angajați la toate secțiile, în obiectele de activitate fiind producția de cauciuc și diverse subansamble și benzi din cauciuc, confecții și o fabrică de produse lactate. Logic luând-o, nu există furnizor care să poată asigura un preț mai bun decât o societate aproape de poarta societăților gorjene, astfel asigurându-se și o garanție sigură a produselor. De altfel, pentru asta s-a realizat și o licitație, neputând fi lansate acuzații că se fac afaceri atât timp cât la Artego nu există nici un acționar semnificativ, fiind privatizat prin metoda Mebo.
Mergând la benzile de cauciuc pentru transport cărbune, știu că societatea gorjeană este prima din țară și între primele trei din Europa la producerea acestor produse. Ceea ce înseamnă că nu există alte societăți în lume capabile să producă la prețuri care să concureze cu cele ale Artego, mai ales că garanția dată de producătorul din Gorj este cea mai mare în domeniu. Ar fi și culmea să poată o altă firmă să livreze către mineritul gorjean și chiar românesc benzi de transport cărbune mai ieftine și, de ce nu, mai bune. Așa că, patriotismul local, nu mă lasă să nu iau atitudine față de această situație.
Câțiva cioflingari s-au găsit pe la București, în lipsă de ocupație, să atace Artego, dar și complexele energetice și SNLO, pe motiv că au contracte încheiate și sunt și finanțatori ai echipei de fotbal Pandurii Lignitul Târgu-Jiu. Eu, din contră, cred că în multe cazuri suntem destul de fraieri. Fiecare comună din județ afectată de minerit ar putea solicita fonduri pentru activități culturale și sportive pe motiv că peisajele și viața oamenilor a fost perturbată de munții de steril și de mulțimea de utilaje care ne sufocă viața. Cei ce se fac vinovați de acest deranj major ar trebui puși din greu la plată. Așa că, hai să fim serioși, problema mineritului și a energiei nu stă într-un milion sau două de euro, corupția și contractele neperformante fiind cele care au adus prejudicii unor societăți comerciale, de altfel, profitabile.
