Barieră în Ţara Sfântă

Nelinişte şi conflict la Ierusalim

De mai bine de trei ani, Uniunea Europeană duce tratative conform unui proiect stabilit de comun acord cu Israelul pentru dezvoltarea relaţiilor de colaborare pe toate planurile. Lucruri prea puţin cunoscute mai ales într-o ţară care abia a aderat la marea familie europeană. Comisia Europeană a pus la dispoziţie jurnaliştilor din mai multe ţări membre UE toate mijloacele pentru a cunoaşte situaţia la faţa locului. Totul este inclus în proiectul „Politici europene de vecinătate UE – Israel”. Aşa am ajuns, alături de jurnalişti din alte 12 ţări europene, să aflu detaliile şi starea de fapt în Israel, ţară despre care în România am auzit că este în conflict cu toţi vecinii şi multe ţări arabe. Cine are dreptate ? Evreii sau palestinienii? Părerile sunt împărţite şi fiecare îşi susţine varianta convenabilă dar o vizită în Ierusalim şi discuţii cu autorităţi şi oameni simpli de pe stradă lămuresc aceste necunoscute.

Măsurile de securitate extreme te întâmpină încă de la intrarea în aeroport iar peste tot, pe străzi, în locurile publice sau la locurile sfinte ai ocazia să întâlneşti poliţişti sau civili înarmaţi până în dinţi. Israelienii spun că aşa se apără de posibilele atacuri teroriste venite dinspre zonele arabe. Ierusalimul este un oraş divizat, împărţit în zona nouă, locuită în majoritate de evrei şi oraşul vechi dominat de arabi, în special palestinieni. Două lumi distincte, una luxoasă cu clădiri impozante şi străzi curate iar de cealaltă parte sunt zonele arabe unde autorităţile locale nu ridică gunoiul cu săptămânile. Wajef, un taximetrist  palestinian, spunea că pentru el este un chin să locuiască în Ierusalim şi în Israel. Nu are drepturi egale cu evreii deşi este locuitor al Israelului iar dacă vrea să-şi construiască o casă este imposibil pentru că nu va primi niciodată autorizaţie iar dacă ridică o locuinţă autorităţile aşteaptă să o finalizeze după care i-o demolează. Aşa se face că majoritatea musulmanilor locuiesc în spaţii înguste şi aglomerate de familiile numeroase. Într-un oraş cu puternice conotaţii religioase te aştepţi la un climat de pace şi înţelegere. Realitatea este diferită şi extrem de dureroasă când fiecare pas este atent urmărit de forţele militare iar libertatea de expresie este doar amintită în discursurile oficiale. Orice mijloc mass-media, în Israel, riscă să rămână fără licenţă fără nicio explicaţie din partea autorităţilor dacă sunt abordate probleme cu caracter militar, lucru aproape imposibil pentru o presă liberă într-o ţară cu multe conflicte de vecinătate. Controalele sunt greu de suportat şi îi priveşte mai ales pe arabi. În mijlocul şoselelor cu două sau trei benzi pe sensul de circulaţie sunt filtre de securitate şi fiecare autoturism condus de arabi sau persoane suspecte este atent verificat de poliţie. De aici şi ura unor localnici arabi pentru forţele militare. Pe de altă parte, atentatele din Ierusalim nu pot fi uitate uşor iar localnicii abia au recăpătat curajul să circule din nou pe strada Jaffa, în apropiere de fosta frontieră cu Iordanul.

Bariera care distruge familii

Este greu de imaginat că, în anul 2007, barierele fizice sunt încă folosite. Teritoriile palestiniene sunt îngrădite de ziduri înalte de cel puţin 10 metri şi sârmă ghimpată. Fără nicio logică aparentă, zidul de separaţie a fost ridicat pe sute de kilometri, investiţie care depăşeşte 4 miliarde de euro. Zidul a fost ridicat între case locuite de aceleaşi familii, între fraţi, copii şi părinţi. Cu toţii sunt nevoiţi să meargă zeci de kilometri până la punctele de trecere şi, dacă au noroc, aşteptă câteva ore să treacă de cealaltă parte, de fapt, tot în Ierusalim, ca să-şi vadă familiile. O adevărată dramă care se extinde pe zi ce trece prin ridicarea a noi şi noi ziduri de separaţie între arabi şi evrei în interiorul aceleaşi ţări. Chiar şi autorităţile recunosc faptul că Israelul încearcă să-şi consolideze influenţa asupra unei regiuni extinse din şi în jurul oraşului, creând un Ierusalim mult mai mare. De asemenea, a creat noi aşezări urbane în afara limitei municipale, care înconjoară oraşul şi întrerup legătura dintre Ierusalimul de Est si restul teritoriilor, consolidând legăturile dintre aceste aşezări, Ierusalimul de Vest şi restul Israelului. Înfiinţarea unor noi cartiere israeliene, cuplată cu traseul barierei, creează enclave palestiniene în Ierusalimul de Est, reduce oportunităţile economice şi cauzează condiţii de viaţă lipsite de confort şi linişte. Palestinienii şi comunitatea internaţională au caracterizat aceste măsuri drept ocupaţie militară. Nici ţările membre ale Uniunii Europene  nu sunt de acord cu aceste măsuri impuse de Guvernul israelian însă au reuşit să obţină amplasarea unui pluton de militari europeni condus de un general italian pentru păstrarea unor minime norme legale la un punct de trecere din nordul Ierusalimului. Chiar şi Javier Solana a declarat că „Uniunea Europeana se pronunţă împotriva construirii unei bariere de separare în jurul Ierusalimului, considerând-o ilegală, dar salută retragerea Israelului din Fâşia Gaza. Credem că Israelul are dreptul să se apere, dar credem că zidul construit în afara teritoriului israelian nu este întocmai legal şi creează probleme umanitare”, a declarat  Solana. Israelul afirmă că zidul este destinat să împiedice pătrunderea palestinienilor care organizează atacuri teroriste, în timp ce aceştia consideră că nu este decât o modalitate de a li se mai lua o parte din teritoriu.

Şi totuşi e oraşul Sfânt

Dincolo de problemele de securitate din Israel, Ierusalimul rămâne un important loc de pelerinaj pentru credincioşi ortodocşi, evrei şi musulmani. Mii de creştini din toate colţurile lumii vin să se roage la mormântul sfânt iar evreii se adună cu sutele, de Sabath, la Zidul Plângerii. O imagine impresionantă pentru oricine calcă pentru prima dată locurile sfinte. La Golgota sau mormântul lui Iisus Hristos, credincioşii stau cu orele ca să ajungă în locul de unde Domnul s-a ridicat la Ceruri. O diversitate religioasă şi culturală pe câţiva kilometri unde întâlneşti, în Oraşul Vechi, cartierele creştin, evreu, musulman şi armean. Mai ales în rândul evreilor, credinţa este păstrată cu sfinţenie, dovadă fiind stricteţea cu care respectă Sabath-ul de vineri seara de la apus până sâmbătă seara la apus. Îmbrăcaţi în straiele specifice, evreii religioşi sunt întâlniţi la tot pasul în Ierusalim spre deosebire de Tel Aviv, un oraş cosmopolit cu o viaţă modernă şi un alt stil de viaţă. Aşa cum spunea maica stareţă de la Mânăstirea Sfânta Ana din Orşova, oricine ajunge la locurile sfinte se numeşte şi „hagiu” (greceşte - aghios), adică cel sfinţit. Israelul şi, în special oraşul Ierusalim, înseamnă diversitate, credinţă, conflict şi… locuri Sfinte.

Reportaj realizat în Israel de COSTIN SOARE

Pericol de explozie la Spitalul Dobriţa

De câteva luni, angajaţii Spitalului de Pneumoftiziologie din Dobriţa trăiesc cu spaima că în orice moment clădirea ar putea sări în aer. Conductele de gaze, vechi de peste 40 de ani, s-au spart iar peste tot, chiar şi în curtea unităţii spitaliceşti se simte un miros înţepător de gaze. În acest moment, se poate spune că  spitalul este aşezat pe o bombă, pentru că toate conductele vechi şi sparte sunt amplasate exact sub clădire. Pacienţii nu ştiau de aceste probleme pentru că nimeni nu le-a spus la ce pericol sunt expuşi în fiecare zi: „Am simţit şi noi mirosul de gaz dar nu ne-a spus nimeni ce se întâmplă. Să se ocupe conducerea, că noi venim aici să ne facem bine, nu să murim” , a declarat unul dintre pacienţii spitalului. Călin Simionescu, directorul administrativ interimar al Spitalului Dobriţa, a recunoscut că sunt astfel de probleme însă în opinia sa nu există pericol de explozie. „ Într-adevăr se simt scăpările de gaze de la conductele de gaze dar nu este aşa mare pericol. Avem deja hotărârea Consiliului Judeţean pentru reparaţii şi problema se va rezolva”, a declarat Simionescu. Mai mult, demersurile au fost făcute deja pentru începerea lucrărilor de reparaţie. Investiţia de aproape o jumătate de miliard de lei vechi va fi suportată de Consiliul Judeţean Gorj, care se ocupă de partea administrativă a Spitalului de Pneumoftiziologie. Lucrările vor începe, cel mai probabil, în maxim două săptămâni. Până atunci, atât angajaţii spitalului dar mai ales pacienţii trăiesc cu spaima că oricând poate avea loc un incident cu urmări catastrofale. Situaţia în care  se află acum spitalul , i-a pus pe gânduri pe mulţi dintre pacienţi care iau în calcul şi varianta externării de teamă să nu se întâmple o nenorocire. Medicii sunt şi ei stresaţi de această problemă care se adaugă la un alt risc, asumat de această dată. Este vorba de pericolul îmbolnăvirii cu TBC, boală de care suferă pacienţii spitalului din Dobriţa. Aici riscurile sunt la tot pasul pentru că nici clădirea nu a fost reabilitată decât parţial şi se află într-un proces continuu de degradare. Autorităţile judeţene spun de fiecare dată că la mijloc este vorba de fonduri insuficiente şi din acest motiv lucrările sunt limitate în fiecare an. Directorul Autorităţii de Sănătate Publică Gorj, Aristică Moroşanu a declarat însă că, până la sfârşitul anului 2008, toate spitalele gorjene trebuie să îndeplinească cerinţele minime impuse de Uniunea Europeană şi, din acest punct de vedere, se va investi mai mult în modernizări, aparatură medicală şi asigurarea stocurilor de medicamente.

COSTIN SOARE